„Îl cunosc pe Carol de foarte multă vreme. Am chiar credința că îl cunosc mai bine chiar decât Regina Maria, mama Sa. Sunt sigură de tot că cu nimic nu mă pot înșela în ceea ce privește persoana sa.
Când l-am întâlnit prima dată pe Prințul Carol, eram încă copii. L-am întâlnit în casa administratorului uneia din moșiile Regelui. Este multă vreme de atunci, căci azi sunt femeie de 28 de ani, iar Prințul are 34 de ani.
Sunt născută în România. Tatăl meu este român, iar mama mea rusoaică. Nu sunt evreică, după cum se spune. Este foarte drept că am trăit mult printre evrei, unde am foarte mulți prieteni. Dacă aș fi evreică, nu m-aș rușina s-o spun, aș fi mândră de aceasta.
Într-una din zile, tatăl meu, care era chimist și locuia într-un orășel aproape de conacul uneia din moșiile Regale, fu invitat la un ceai de Regina Elisabeta, soția Regelui Carol, regină cunoscută sub numele de Carmen Sylva, Regina poetă. Tatăl meu, știind că Regina Elisabeta adoră copiii, m-a luat și pe mine.
Carol și Elena Lupescu, la Estoril
Deși a trecut, de atunci și până acum, atâta amar de vreme, totuși îmi aduc aminte ca și când s-ar fi petrecut ieri, cu câtă duioșie și dragoste s-a purtat Regina Elisabeta față de mine. A trimis să mi se aducă ciocolată și bomboane. Pe vremea aceea, eu aveam 9 ani, iar Prințul Carol 19 ani. Cum a intrat valetul cu bomboanele, Prințul Carol i-a luat cutia din mână, și, întinzându-mi-o, mi-a zis: „Ai un păr foarte frumos. Voiam de mult să te cunosc.”
Duduia Principelui
Brusca intervenție, ca și complimentul copilăresc, erau caracteristice Principelui. Are o inimă de aur, dar păcat că nu știe întotdeauna să se exprime. Complimentul său însă, mi-a plăcut foarte mult, căci una dintre marile mele vanități a fost părul. Părul meu mi-a provocat multă plăcere, dar și multă durere. Moda părului scurt mi-a procurat bucurie. Acum port părul bubikopf, nu prea scurt și puțin mai lung la ceafă.
Tânărul Prinț, întinzându-mi cutia cu bomboane, mi-a zis: „Mănâncă.” Mi-a spus: „Mănâncă” în mod brusc și cu atâta energie, încât, fără să mai spun ceva, am luat o bomboană. Nu am apucat însă să mănânc bomboana, și Prințul Carol mi-a oferit alta. De data aceasta, am șovăit însă. Atunci Prințul Carol apucă o bomboană cu degetele sale și mi-o puse în gură.
Am mulțumit și l-am rugat să nu-mi mai dea alta, a stăruit însă cu încăpățânare să iau și pe a treia, și, neavând încotro, am luat-o. Pe vremea aceea nu înțelegeam ce înseamnă această stăruință. Ba, mi-aduc aminte că i-am aruncat o privire cruntă. Și astăzi râdem ori de câte ori ne aducem aminte de acest episod al bomboanelor.”
Din „Memoriile” Elenei Lupescu.
Citiți continuarea aici.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Te iubesc. Te văd. Țin acest moment pentru tine – zen și arta intimității
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
