Ai plecat de atâtea ori din viața mea, încât am uitat cum e să mai fim noi.
Și de fiecare dată ai luat cu tine o bucată din sufletul meu, pe care l-ai vândut la colț de stradă pe câțiva bănuți, când rămâneai flămând și gol de mine.
Te-ai întors de fiecare dată. Ți-ai deschis sufletul, iar eu m-am mutat în el. Cu chirie. Plăteam cu iubire, cu vorbe frumoase, doar-doar nu vei mai pleca… Trăiam de fiecare dată de parcă era ultima dată. Nu am vrut să rămân datoare, știind că tu nu poți fi al meu. Așa că te-am iubit cu fiecare respirație, cu fiecare cuvânt.
Mă închinam unui ,,chip cioplit” de mine și îi mulțumeam apoi lui Dumnezeu ca mi te-a dat. Așa cum ești tu… cu de toate. Și cum orice minune ține 3 zile, mă trezeam din nou singură. Cu sufletul din ce în ce mai împuținat. Așchiile care rămâneau în urma ta încercam să le adun grămăjoară, să pot merge mai departe.
Am rămas goală, plină de întuneric și deznădejde. Doar flacăra mică a speranței mai luminează pe altarul trupului.
Citiţi şi Din amantă am devenit nevastă. Bravo mie!
Cât să mai îndur ecoul pașilor ce răsună de câte ori te-ntorci în gând?
Cât mai pot căra în spate desaga dorului?
Cât să te mai port în mine?
Astăzi o să fac o ultimă încercare de a mă salva: o să mă împrumut destinului și timpului, iar din cât suflet mi-a rămas, o să-mi fac și eu o casă. Să nu mai fiu nevoită sa-ți fiu chiriașă.
Guest post by Aydeena
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Incel, hikikomori, băieți pierduți: o hartă a singurătății moderne
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
