Un emoționant studiu despre dragoste necondiționată
Prezența pe micul ecran a unor staruri europene precum Nina Hoss, Lars Eidinger și Thomas Ostermeier ar trebui să reprezintă un serios motiv pentru a urmări o emoționantă dramă intimistă. My Little Sister/Schwesterlein este o delicată poveste cinematografică despre compasiune, o boală necruțătoare și multă dragoste. Realizatoarele Stéphanie Chuat și Véronique Reymond, în dublă calitate de scenariste & regizoare, au adus în prim-plan o sfâșietoare poveste din lumea artistică germanică. Cele două cineaste se apleacă cu multă candoare asupra unei povești emoționante. Această colaborare reprezintă o magnifică privire asupra importanței artei, a modului în care ne ajută să creăm o nouă perspectivă asupra vieții și a circumstanțelor sale. Demonstrează că arta reflecta capacitatea de a uni și de a vindeca. Cu delicatețe, sinceritate și multă emoție, filmul se dovedște a fi un serios studiu despre compasiunea și, mai ales, despre dragostea necondiționată.
Așadar, Lisa (Nina Hoss), un talentat dramaturg berlinez, a încetat să scrie în ziua în care iubitul ei frate geamăn, Sven (Lars Eidinger), un celebru actor de teatru, a primit diagnosticul de leucemie. Odinioară talentată, Lisa a încetat să mai scrie. Acum, ea trăiește, alături de familia ei în Elveția, dar inima i-a rămas în Berlin, bătând în același ritm cu cea a fratelui ei geamăn, Sven, teribilul actor de teatru. De când Sven a început să sufere de un tip agresiv de leucemie, relația dintre ei a devenit și mai strânsă. Nu poate și nu vrea să accepte crunta lovitură a sorții și face tot posibilul ca să-l readucă pe Sven pe scenă. Sacrificiile sunt mari, Lisa își neglijează viața de familie, riscă să-și piardă soțul – totul pentru a-l menține cât mai mult timp în viață pe geamănul ei. Soțul ei (Jens Albinus) predă la un liceu de prestigiu, însă cerințele bolii lui Sven și incapacitatea Lisei de a accepta declinul său, o trag tot mai aproape de fratele ei și o țin departe de căsătoria ei deja fracturată. La rândul său, Sven îi reflectă cele mai adânci pasiuni și trezește în ea dorința de a fi creativă, de a se simți vie din nou. Realizatoarele punctează faptul că eroine (Lisa) se găsește în poziția familiară multor femei care trebuie să jongleze cu cerințele de la locul de muncă și din familie. Visurile și dorințele Lisei o mențin și îi dau puterea de a contiua.
Una dintre cele mai distinse vedete feminine din Europa, Nina Hoss este aici o prezență puternică, enigmatică, ca nimeni altcineva. Când se află în cadru, polarizează întrega atenție, întrucât preia stăpânirea totală a ecranului, a situației, emoționând profund privitorul. Regia se distinge printr-un stil modest, discret, care permite actorilor să strălucească. My Little Sister/Schwesterlein nu oferă nici false acute, nici realism trist. Imaginea este strălucitoare și slujește bine acțiunile actorilor, tonul fiind unul vital intenționat. Charismaticul Lars Eidinger îl întrupează pe Sven în întregime fără autocompătimire, un bărbat care și-a asumat orientarea sexuală și își exhibă furiile. Uimitoarea Nina Hoss o menține pe Lisa între polii anxietății: negarea și suferința o mențin într-o continuă mișcare. Ambii frați își doresc cu ardoare întoarcerea lui Sven pe scenă; au fost întotdeauna o muză pentru celălalt. Scutind pelicula de orice frământări și sentimentalisme, indispensabila Marthe Keller, în calitate de mamă ‘obrăznică’ și narcisistă a gemenilor, își face remarcile uneori șocant de nefiltrate ca să le înmoaie cruzimea.Sensibilă, fragilă, sensibilă, dar egoistă, fosta glorie a scenei nu suportă să-l vadă pe Sven atât de fărâmat, dar nici nu-l poate ajuta cu adevărat. Prin urmare, Lisa este forțată să-și ducă fratele înapoi în casa pe care o împarte în Alpii elvețieni împreună cu cei doi copii și soțul ei, Martin (Jens Albinus), directorul unui liceu privat, exclusivist, pentru copiii cu părinți foarte bogați.
Întreaga peliculă încearcă să răspundă la întrebarea: „Ce ar trebui să fac dacă nu te mai am pe tine?”. Prin urmare, Lisa trebuie să se confrunte cu prblemele celorlalți, dar și cu ale ei, răzvrătindu-se alături de Sven, până ce ajung amândoi la momentul acceptării și eliberării. Chiar dacă nu e ‘revoluționară’ această dramă sfâșietoare, ne oferă plăcerea de a urmări cinci actori minunați, hrănindu-se reciproc cu o uimitoare energie. Nina Hoss vibrează ca o coardă mult prea întinsă, în vreme ce actorul danez Jens Albinus, veterana cinematografiei germane Marthe Keller și directorul de la teatrul Schaubühne din Berlin, Thomas Ostermeier, susțin perechea Nina Hoss – Lars Eidinger (actor–fetiş pentru regizorul Thomas Ostermeier).
Realizat cu o cameră de filmare care folosește subtil focalizarea și estomparea pentru a reflecta atât dezlegarea emoțională a Ninei, cât și modul în care punctul ei de vedere se suprapune și se combină cu cel al fratelui ei, filmul povestește atât despre călătoria emoțional-sentimentală a Lisei, cât și despre efectul bolii unui frate asupra vieții celulilalt geamăn (aici, o femeie). Tema explorată pendulează între un Berlin gri și Alpii albiți de nea, între perucile extravagante ale lui Sven și piesele scrise de Nina după o lungă pauză (‘secetă creativă’). Dezintegrarea maritală și personală sunt subiecte care nu vor îmbătrâni niciodată, deoarece pot fi identificate oriunde și în orice context.
Urmărim un capitol dureros din viața unei femei a cărei concentrare singulară are un efect supradimensionat asupra celor din jur. Nu se pune niciodată întrebarea cine va supraviețui acestui calvar sau cum. Nimeni nu are dreptate, dacă toți ceilalți greșesc; nimeni nu greșește, dacă toți ceilalți au dreptate. Încet-încet, pelicula se transformă într-un portret al durerii. My Little Sister/Schwesterlein reflectă puterea paliativă a artei: „Când medicina nu te poate vindeca, uneori, cuvintele pot umple breșa”.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Regia: Stéphanie Chuat și Véronique Reymond
Scenariul: Stéphanie Chuat și Véronique Reymond
Imaginea: Filip Zumbrunn
Montajul: Myriam Rachmuth
Coloana sonoră: Christian Garcia
Distribuția:
Nina Hoss – Lisa
Lars Eidinger – Sven
Marthe Keller – Kathy
Jens Albinus – Martin
Thomas Ostermeier – David
Durata: 99 min.
Citiţi şi
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Fericirea poate începe la o clinică dentară din București
Mi-am permis să mă îndrăgostesc
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
