Imaginea aceaasta este, astăzi, de o banalitate dezarmantă. Ce şoc vizual? Nimeni nu mai tresare, nu se rușinează, ferindu-şi privirea, și nu s-ar mai porni niciun război pentru împiedicarea purtării unui simulacru de costum care mai mult descoperă decât acoperă goliciunea. Cum să te gândeşti că doar cu câteva generaţii în urmă expunerea unei glezne era de o indecenţă care putea proscrie?
Lisa Taylor & Jerry Hall, foto Helmut Newton pentru Vogue, 1975
Ce nedumereşte însă, dacă priviţi acum la fotografia de mai jos, este faptul că pe vremea imperiului roman, femeile făceau sport (şi cum de a dispărut cu secolele bunul obicei?) într-un costum ce seamănă teribil cu bikini-ul a cărui paternitate şi-o revendică un inginer francez, Louis Réard, abia în anul 1946!
Faimoasul mozaic “bikini girls” găsit în timpul excavaţiilor arheologice la vila Casale din orășelul Piazza Armerina din centrul Siciliei.
Ce s-a întâmplat cu omenirea din zorii mileniului I şi până pe la începutul secolului XX, de femeile au ajuns să se îmbrace şi nu să se dezbrace şi când se băgau în pat, nu numai când făceau băi de soare? Şi de ce costumul de baie a fost poate cel mai controversat articol de îmbrăcăminte în care o femeie se putea afişa în public?
Un corp gol este astăzi un instrument de marketing, cu o valoare de piață și o strategie de promovare. Te-ai întrebat vreodată de ce musulmanii țin așa de mult la a nu-și expune corpul și de ce costumul de baie este, din această perspectivă, o piesă vestimentară interzisă? Când, la o piscină publică din Paris, o tânără musulmană a fost dată afară pentru că purta un burquini – oficialii pretinzând că acest costum era neigienic – m-am întrebat în ce sens funcționează, de fapt, cenzura acestui articol: prea mult corp expus sau prea puțin?
Istoria ne arată că felul în care a fost percepută nuditatea de-a lungul istoriei nu s-a contorizat în centimetri pătraţi de epidermă dezvăluită sau ascunsă, ci a depins de contexte istorice şi constrângeri morale. Iată câteva dintre situațiile în care costumul de baie a jucat un rol mai important decât poate merita, ca protagonist al unor dispute pe drumul nefiresc de la misterul feminin la marketingul acestuia:
- 1907: înotătoarea australiană Annette Kellerman, prima femeie care a intenționat să traverseze Canalul Mânecii, a fost arestată pentru indecență, deoarece purta un costum de baie dintr-o bucată, pe o plajă din Boston. La acel moment, dress-code-ul pentru plajă era unul foarte auster: tunică și pantaloni lungi.
- 1934: codul eleganţei de la Hollywood interzicea divelor expunerea buricului până și la plajă. Cu toate acestea, celebrități ca Ava Gardner reușeau să arate provocator și în costume de baie realizate din două piese, croite din foarte mult material care acoperea totul până la talie. Tot acum apare brasiera, într-o formă avangardistă a sutienului modern. (Mai priviţi o dată poza cu mozaicul.)
- 1951: bikini-ul modern a produs un scandal uriaş cinci ani mai târziu după “inventarea” lui. La primul concurs Miss World de la Londra, câștigătoarea a purtat bikini la ceremonia de încoronare. Spania, Irlanda și Anglia au amenințat cu ieșirea din concurs pe motive religioase, astfel încât costumul dintr-o piesă a rămas de riguer timp de două decade şi bikini a fost exilat de pe scena concursurilor televizate.
- 1964: Rudi Gernreich creează monokini-ul – un costum de baie dintr-o piesă, dar topless, considerat de-o indecenţă strigătoare la cer și ca atare Papa îl denunţă ca imoral. Ca atare, deşi a fost cumpărat, rareori femeile au avut şi curajul să îl și poarte. Astăzi, monokini-urile sunt expuse în muzee, spunând de fapt povestea ipocriziei umane.
- 2009 – apare pe plajă burquini-ul, costumul de baie care acoperă complet corpul, creat încă din 2007 de designerul libanez Aheda Zanetti. Modelul, în conformitate cu exigenţele Coranului, a ținut capul de afiș al ziarelor mult timp din momentul în care a fost declarat ca neigienic de către oficialii francezi şi interzis. La polul opus costumului din mătase ca de scafandru se află cel mai mic, dar şi mai scump costum de baie din lume: creat de Susan Rosen care l-a împodobit cu 17 diamante de 150 de carate, în valoare de 30 de milioane de dolari, şi purtat de Molly Sims în 2006 pentru revista Sports Illustrated.
- 2011: nimic nu mai poate fi considerat secret sau intim în societatea actuală, iar minusculul thong vine ca o confirmare textilă a produsului social pe care îl etalăm cu nonșalanță pe plajă. 20 de grame de fibră textilă stau între corpul nostru și privirea scrutătoare a lumii, gata mereu să critice, să observe, să eticheteze. Paradoxal, feminismul a obținut exact ceea ce nu și-a propus: prea multă libertate, prea puțină personalitate. Promovat de cultura joasă, dar apreciat de toate femeile cu simțul expunerii exacerbat, thong-ul este un simbol al statutului de obiect sexual de care femeia și-a dorit și a luptat atâția ani să scape. O victorie pe care, dacă este să folosim o analogie din discursul comentatorilor de fotbal, nu o datorăm talentelor noastre, ci slăbiciunilor adversarilor.
Şi totuşi, cel mai frumos costum de baie din anii ’70 este unul întreg, roşu, purtat de Farrah Fawcet…
Citiţi şi
Când devine feminismul prea mult?
Viitorul care ne depășește? Episodul 2 – Peter Thiel: ideologul rece al elitei tech
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
