După ce, în 2007, Ruxandra Cesereanu a publicat o carte experimentală de poezie, scrisă la două mâini cu Andrei Codrescu (Submarinul iertat, Editura Brumar), aceeași autoare publică acum un nou volum experimental de poezie, scris, tot la două mâini, cu un tânăr poet, Marius Conkan (Ținutul Celălalt, Editura Cartea Românească, 2011). Este vorba despre o carte specială care are ca temă copilăria, dar nu orice fel de copilărie: e o poveste despre un băieţel (Spuki) şi o fetiţă (Lolo) bolnavi de sindromul Down, care trăiesc într-un orfelinat și construiesc la nesfârşit lumi compensatorii, alternative. De aceea, Ținutul Celălalt (The Otherland) ar putea fi pentru vremurile noastre ceea ce, odinioară, au fost Wonderland, Neverland, ținutul lui Oz, planeta Micului Prinț, Narnia sau Fantazia, lumi cu care, de altfel, ținutul celor doi prichindei (Spuki și Lolo) interferează.
Ținutul Celălalt
în care e vorba despre spuki şi lolo, doi copilaşi aflaţi la orfelinat, despre o tanti şi un baubau, despre doamne-doamne pe care cei doi copilaşi îl caută şi prin care zboară cu un avion de hârtie, despre o călătorie dus-întors prin frigider în care se iveşte un poştaş care aduce scrisori de nicăieri, despre îngerii cu părul negru, despre cum prichindeii visează încrucişat, despre alisa de o sută de ani care va fi vindecată, despre cum spuki prefăcut în baubau o închide pe lolo în pivniţă şi despre cum orfelinatul arde, apoi despre doamne-doamne care e schizo-schizo, despre varicelă şi apolodor, despre scamatorul nivaec-ţineva, despre o vrăjitorie voodoo și un cal gri, despre aripi și polonice, despre cum copilașii ajung la creatorii lor și îi ceartă, despre cum spuki și lolo sunt judecați de tribunalul de acadele, despre prosepina supraînstelata care îi duce pe prichindei în hadesedah, despre o serbare unde sunt invitați un poștaș buclucaș și doamne-doamne, despre planeta merlospusoar și cum s-a născut ea cu ajutorul micului prinț, despre cele două morți și cele două vise (alpha și omega), despre o ninsoare la orfelinat și fengșuiala lui tanti, despre cum copilașii îl întâlnesc pe îngerul euthanas, despre cum autorii își inventează heteronimi, despre jeff care trăiește în cuptorul de la orfelinat, despre nevermorlandia și îngerul azrael, despre o lebădă neagră și moartă, despre niște jucării cântărețe, despre aleph și cum se îmbolnăvesc creatorii, despre cum spuki și lolo ajung în kalahari și în zona emoticoanelor, despre o lecție de poezie, despre ambatzada tzua și misisip, despre cum copilașii întâlnesc o spălătoreasă cu batic negru, despre ecleziastul din orleoland pe rue bombon, despre cum la început și la sfârșit a fost olikups zeul orfelinatului.
Ruxandra Cesereanu & Marius Conkan
cipcirip polonic
(fragment din cartea Ținutul Celălalt)
într-o zi când poştaşul sosi la orfelinat le povesti lui spuki şi lolo despre aripi şi oameni. odinioară se zvonea că oamenii ar fi ştiut să zboare fiindcă erau mai uşori la trup şi la suflet fără să fie îngreunaţi de ceva. apoi s-a întâmplat că oamenii s-au îngrăşat tot mai tare şi au căzut ca ploaia cu broaşte din cer pe pământ. aripile s-au rupt şi-au putrezit. totuşi oscioare din ele se mai găseau în curtea orfelinatului. cipcirip chicotiră copilaşii. apoi poştaşul lăsă scrisorile şi plecă. spuki şi lolo nu mai stătură pe gânduri se apucară să confecţioneze aripi. aveau nevoie de foarfecă ace de cusut şi cuţit. aripile nu erau din pene chiar dacă aşa se zvonea că fuseseră la începutul începuturilor.
ce sunt penele spuki întrebă lolo
învelită în faţa de masă din bucătărie
nişte polonice unse cu miere nişte furculiţe vâlvoi
chiar aşa spuse fetiţa punându-şi pe umeri o cunună de usturoi
doar cu polonicele de inox se poate zbura
fiindcă ziarele de bucătărie au fost arse cândva de tanti
cu părul meu tăiat oare nu ne putem înălţa
părul tăiat şi uns cu sirop de mure se preface în pene
ce sunt penele spuki un fel de păr crescut din vene
cu foarfecele şi cuţitele spuki tăie de pe lolo faţa de masă
în fâşii ca pentru aripi de raţă
dar aripile cu pricina arătau blege şi fonfăiau
copilaşii strâmbară din nas hauhau miorlau
aripi urâte boante toante nu vrem deloc deloc
pentru văzduh e nevoie de aripi subţiri lucioase
nu foarte caraghioase şi nu foarte învelite în oase
ca să zburăm uşurel să ne înălţăm la cer
polonicele sunt astfel de aripi subţiri
nu foarte lucioase şi nu foarte caraghioase o îngână spuki pe lolo
cu ele putem zbura unde vrei tu chiar şi la polul sud
fiindcă vom întâlni afrikani şi-un baubau zălud
atunci fetiţa căută prin sertare patru polonice de jucărie
dar nu găsi decât nişte polonice uriaşe de înotat pe unde nu se ştie
poate prin ciorbiţa lui tanti cu gust de lămâie
ori prin bazinul secat şi preschimbat în cofetărie
polonice hăbăuce matracuce voi să fiţi aripi
nu de îngeri nu de păpuşi nici de cosmonauţi
polonice de bucătărie de orfelinat de ascuns sub pat
cu acul de cusut vă prind de rochiţa lolită şi de cămaşa smolită
aripioare ca să zboare polonice cu elice
fâl-fâl prin bucătărie printre cratiţe tigăi şi farfurii
fâl-fâl poate ne vom preschimba în jucării
poate nu în jucării ci în gazele cu betele
ori în şoricei cu cercei vânaţi de pisicei derbedei
lolo iar eşti cu mintea la desene animate
o certă spuki pe fetiţă suit pe masa din bucătărie
ne vom preschimba în şorgazei nu în gazele sau şoricei
vom pluti spre doamne-doamne înaltul şi spre îngerei
atunci lolo bosumflată bătu din polonice înălţându-se până-n tavan
vezi m-am prefăcut în şoricelă-gazelă nu în şorgazel afrikan
înălţarea nu dură decât trei secunde bolunde
fiindcă lolo zburătoarea se prăbuşi între cratiţe furibunde
nu era nici şoricelă-gazelă nici şorgazel afrikan
ci gărgăriţă cu buline adică gărgăbulinuţă
sau şopârliţăgărgă sau gărgăliţă cu fundiţă
şoricelşopârliţ pestriţ şi fără bliţ
fetiţa se juli în căzătura de zburătoare polonică
suit pe masa din bucătărie spuki încercă să zboare ca un şorgazel
dar se lovi de tavan fiindcă tavanul nu era un ciococer
apoi băieţelul căzu în chiuvetă julindu-se de robinet
polonicele cusute cu aţă sunt mai nezburătoare decât cele lipite cu aracet
spuse fetiţa care de-abia mai putea vorbi de mâhnire
aracet din sipet varacet gogocet şoricet
spuki eşti cam năuc buhucuc crocodilu în papuc
mac mac te-am zărit făcând oac-oac
nu sunt broască nu eşti raţă dar zburăm ca o paiaţă
ciococer fâl-fâl unde să mă vâr
să zbor norii să-i măsor să-i strecor
lolo începu să sară ca un gândăcel ca o broscuţă
spuki sări şi el ca un şorgazel ca o frăguţă
aripile din polonice luceau dar dureau
desprinse de umerii copilaşilor scheunau
buhuhuc de tigaie de cratiţă de lună
aripiuc din vene de raţă
gata cu zborul cu înălţarea la ciococer
văzduhul împunge ca un corn de rinocer.
Citiţi şi
Viața este un cadou pe care îl despachetăm în fiecare zi
Alice Munro – am început să scriu proză scurtă pentru că nu am avut timp să scriu altceva
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
