Trăim în vremuri în care simţul văzului e răsfăţat peste măsură. Sandy Levins este un exemplu că această remarcă se aplică şi în cazul muzeelor moderne, care o angajează pentru a recrea în detaliu mese festive vechi de câteva secole.
Sandy este, aşa cum chiar ea declară, o femeie pasionată mai degrabă de istorie şi modelaj decât de gătit. Şi-a dat seama că le poate îmbina fericit arătându-le oamenilor exact ce aspect aveau peştele, porcul sau supa de broască ţestoasă pe care le-au avut în faţă, aburinde pe atunci, George Washington, personajele lui Shakespeare sau mesenii din Evul Mediu. Şi asta pentru că istoria seacă nu mai e la fel de „apetisantă” acum, când ne înconjoară realitate virtuală la tot pasul.
Care este procesul de fabricaţie al meselor de muzeu? Sandy primeşte o comandă, apoi începe să frunzărească manualele de istorie, să cerceteze în detaliu tablouri şi descrieri, ca apoi să facă o vizită la piaţă. 
De acolo se întoarce cu o bucată de peşte, un jambon sau o fleică numai bune de scufundat în ghips, pe care le colorează apoi şi le ornează cu migală, cât să semene cu cele originale. Informaţiile pe care le culege merg până la stil de viaţă şi modă, pentru că deseori primeşte ca sarcină să reproducă nu doar hrana de pe masă, ci şi masa în sine, tacâmurile, vesela şi ornamentele. Singura condiţie este aceea ca materialele să fie non-organice, pentru ca mucegaiul şi paraziţii să nu deterioreze frumuseţe de episod istoric. Aşa slujbă… Mai-mai că o invidiem 😀
Citiţi şi
Henri și Lydia – o poveste de dragoste?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
