Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ce artă ciudată…

20 February 2013

Trăim în vremuri în care simţul văzului e răsfăţat peste măsură. Sandy Levins este un exemplu că această remarcă se aplică şi în cazul muzeelor moderne, care o angajează pentru a recrea în detaliu mese festive vechi de câteva secole.

Sandy este, aşa cum chiar ea declară, o femeie pasionată mai degrabă de istorie şi modelaj decât de gătit. Şi-a dat seama că le poate îmbina fericit arătându-le oamenilor exact ce aspect aveau peştele, porcul sau supa de broască ţestoasă pe care le-au avut în faţă, aburinde pe atunci, George Washington, personajele lui Shakespeare sau mesenii din Evul Mediu. Şi asta pentru că istoria seacă nu mai e la fel de „apetisantă” acum, când ne înconjoară realitate virtuală la tot pasul.

Care este procesul de fabricaţie al meselor de muzeu? Sandy primeşte o comandă, apoi începe să frunzărească manualele de istorie, să cerceteze în detaliu tablouri şi descrieri, ca apoi să facă o vizită la piaţă. De acolo se întoarce cu o bucată de peşte, un jambon sau o fleică numai bune de scufundat în ghips, pe care le colorează apoi şi le ornează cu migală, cât să semene cu cele originale. Informaţiile pe care le culege merg până la stil de viaţă şi modă, pentru că deseori primeşte ca sarcină să reproducă nu doar hrana de pe masă, ci şi masa în sine, tacâmurile, vesela şi ornamentele. Singura condiţie este aceea ca materialele să fie non-organice, pentru ca mucegaiul şi paraziţii să nu deterioreze frumuseţe de episod istoric. Aşa slujbă… Mai-mai că o invidiem 😀



Citiţi şi

Ne temem prea mult şi iubim prea puţin

„Mama. Eseu despre iubire” – o nouă expoziție fotografică, semnată de Cătălina Flămînzeanu

Căutări…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
410 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro