Mai demult, frumusețea a existat pe pământ. Când? Ultimele decenii ale secolului XX, anii ’50, ’60, ’70, ’80 și ’90, au fost anii cei mai buni ai culturii populare occidentale. Cum și de ce?
Atunci s-au făcut cele mai frumoase filme, atunci s-au scris cele mai bune cărți din secolul trecut, atunci s-a făcut cea mai bună muzică și tot atunci s-a jucat, de pildă, cel mai bun fotbal. E un paradox și el se cuvine explicat, poate chiar înțeles.
Intrarea maselor în istorie, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, a fost marele eveniment al timpului acela. Războiul Mondial în două sângeroase reprize (1914-1918; 1939-1945) e o consecință a acestui fenomen teribil.
Anii de după ’45, anii războiului rece, anii amenințării definitive, nucleare, anii Cortinei de Fier, ai “lagărului socialist” și ai “lumii libere”, au devenit, în mod paradoxal, ani de responsabilitate.
În Europa de Vest s-a făcut pace, jumătatea aceasta a bătrânului continent a reînviat și a înflorit. Iar Statele Unite ale Americii și-au trăit deceniile unei glorii costisitoare, a cărei factură încă o plătim. Era înainte de deriva totalitară a Statelor Unite ale Americii. Era înainte de consecința cea mai brutală a post-adevărului: nașterea post-sapienșilor. Era înainte de epoca portocalie, epocă de dezlănțuită prostie, epocă de nesfârșit absurd.
Faptul rămâne: niciodată n-a fost cultura populară mai apropiată de artă și mai iubită. Deceniile acestea sunt și ultimele de dinainte de succesul deplin al revoluției tehnologice.
Revoluția tehnologică e următorul mare fenomen istoric. Suntem prinși în marșul său triumfal, astfel că nuanțele acestei avalanșe ne scapă.
Cultura populară s-a prăbușit în rutină, cifră de afaceri, hiper-democrație, fragment și, în definitiv, amatorism. Filtrele care altădată favorizau valoarea au dispărut unul după altul, până a rămas acest indicator unic: câtă masă populară poate să atragă “produsul”? Câtă gloată cască gura?
Artiștii au dispărut și în loc lor au apărut brandurile. Povestea s-a încheiat, secolul XXI a început cu victoria deplină a capitalului, revoluția tehnologică a adus computere și telefoane inteligente și oameni tot mai puțin obligați la actul igienic al gândirii (și la efort fizic, deopotrivă).
Pe măsură ce gadgeturile au fost tot mai deștepte, oamenii au devenit pur și simplu tot mai proști. Iar gusturile lor în tot ce ține de expresia artistică populară s-au degradat constant, sub presiunea gustului comun. Gustul maselor a cunoscut o cădere severă.
În rezumat, istoria recentă sună așa: începând cu anii 1950 s-au înregistrat deceniile cele mai bune din istoria civilizației occidentale (cu toate reașezările, crizele și cu tot războiul rece), au venit apoi revoluția tehnologică, “democratizarea” culturii până la dispariția ei, omnipotența zeului-ban, decuplarea valorii de preț, pervertirea pieței și dictatura neînduplecată a kitschului global și, acum, înspre sfârșit, victoria ideilor stupide.
Desigur, concomitent toate s-au degradat: de la fotbal la muzică, jurnalism, cinema sau literatură.
Kuski, artist grafic (Sfârșitul Pământului)
De zeci de ani deja îmi pun întrebări cu privire la acest fenomen lesne observabil. Cum s-a ajuns aici?
De ce nu găsesc, oriunde aș privi, niciun om care a devenit faimos în secolul XXI față de care să am măcar respect, dacă nu o simpatie sinceră? E posibil să fie vina mea, să fiu incapabil să trec pragul în mileniul III. E mai probabil să fie însă “vina” mileniului III, timpul de aur al sclipiciului, al imaginii, al “valorii” justificată strict prin numărul de consumatori.
Sunt, așadar, locuit de sentimentul unui sfârșit. Sfârșitul lumii noastre. Și mai am și dreptate. Întocmai ca acel ipohondru care și-a lăsat scrise pe piatra de mormânt cuvintele: “V-am spus eu că sunt bolnav!”…
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Țara nu e o peluză, s-o conduci c-o vuvuzea
Le pasă bărbaților dacă ești epilată?
Care sunt cele mai bune branduri de chitara pentru un începător
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
