Am simţit aşa, din senin, miros de cozonaci aburind! Am văzut parcă aievea acele tăvi lungi, negre de ani… Mâinile bunicii care le ungea, dichisea aluatul gălbui şi untos, cu aromă de coajă de lămâie! Bucuria aceea când spunea: “A crescut frumos!”
Am vrut să scriu despre Unire, despre ziua României…dar mi-au venit în minte gardurile caselor de pe la noi, prunii de pe marginea drumurilor de ţară, crucile de lemn scorojit din cimitire! Despre Unire aş fi scris… dacă nu mi-aminteam de unchieşul din faţa casei mele care strănuta atât de tare încât lătra câinele meu din spatele curţii!
M-am mai gândit, fără să vreau, la zarva colindătorilor, la ouăle noastre de Paşti, la bătrânele cu batic pe cap şi crucea în inimă!
La acea solidaritate a omului necăjit faţă de omul şi mai necăjit!
Aş fi scris despre Unire, dar m-am gândit la rădăcini, la căruţele şubrede trase de cai , la mentă şi la stratul de ceapă verde!
Ne-am cam dus… fiecare pe drumul lui, căutând vieţi mai bune, bani mai mulţi ! Zice-se că trebuie să fii în rând cu lumea!
Să ai! Nu e de ajuns să fii!
Am devenit ciudaţi, nerăbdători, nepăsători!
În goană!
Şi nu băgăm de seamă că ne scorojim şi noi, ne înăsprim, ne înrăim!
Unirea aceea nu e doar o zi şi atât!
Nu e vorba doar despre o lecţie de istorie, steaguri scoase de la naftalină şi vreo două discursuri pe care nu le ascultă nimeni de la început la sfârşit!
Cred că e în noi, în rădăcinile noastre, în faptul că limba română ne locuieşte!
Şi poate că ar trebui doar să fim mândri de bunicile noastre, să le întrebăm mai des cum ştiu ele aşa de bine să le facă pe toate!
Să învăţăm de la bunici să ne dăruim unul altuia… aşa cum dăruieşti o felie de cozonac !
Citiţi şi
UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)
Jurnal de Arizona: Draga mea Menopauză
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
