2000 şi-un pic
Ianuarie plângea nebună iarna sufletului meu de gheaţă,
La fel ca scuza dintr-a unui vechi roman prefaţă.
Februarie m-a prins strângându-mi vise şi iubiri drept soare,
Căldura lor mi-am transformat-o brusc în închisoare.
În Martie, i-am spus că îl iubesc ca mâna-mi dreaptă, care scrie,
Ne-am contopit în Noi, l-am adorat şi am trăit o reverie.
Până-n Aprilie, uitat-am toate vorbele de amor şi bine în hol
Pentru că iar priveam în mine şi iar vedeam un suflet gol.
Aşa că-n Mai am început să merg agale, pe campii de flori,
Pictând momente, oameni, locuri, sentimente-n non-culori.
În Iunie, am vrut sa fiu din nou copil plăpând, măcar o dată
Şi-am realizat, din scurt, că nu am să mai pot, vreodată.
Şi-atunci, în Iulie, m-am răzbunat pe ceilalţi, pentru eşecul meu,
Ştiam, de pe atunci, că trupul meu de gheaţă-l vor uita cu greu.
În August, am vrut doar să repar şi să mă fac uitată-n timp
Pesemne, voiam să pregătesc căldura pentru un rece anotimp.
Iar în Septembrie, m-am reîntors la El, bolnăvicios şi-amar
Într-un ocean de frunze roşii, tratându-l ca pe-un salvamar.
Octombrie m-a prins lâng-un trup rece, de iubire moartă
Pe care am încercat să îl trezesc, cu ochii înspre poartă.
Noiembrie a trecut urlând, pe lângă mine, în fugă-mpiedicată
Am încercat s-o prind, dar, după ceva vreme, am căzut lată.
Acum, Decembrie mă-ngheaţă iar, în hibernare rece, crudă
Spunând „Tu, om pribeag, doar ştii că inima îţi e absurdă!”.
Celelalte încercări de a celebra scriitoricește această ultimă dată secvențială a secolului – 11.12.13 –, care este și singura a mileniului III cu două numere prime, le găsiți aici, aici, aici şi aici.
Citiţi şi
E ok să spui NU, e ok să renunți. Nu și la tine
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
