Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Am considerat că o amantă iubește cu mult mai mult decât o soție

7 February 2019

ADA P ELENAZilele ploioase mi-au dat o stare meditativă întotdeauna. Iar ziua de azi nu făcea excepție. Ploua în tihnă și totul era cuprins de liniște. Îmi așteptam ultimul pacient în timp ce savuram o ceașcă de cafea. Gândurile îmi zburau. Eram fericită și tristă în același timp.

Viața mea paradoxală… Urma, ca după program, să mă văd cu el. El, idealul meu masculin: puternic, iubitor, atent. El, care mă făcea să tresar la fiecare mesaj sau apel. El, care îmi era Univers. El, care era căsătorit. Da, eram amantă. În zilele bune, mă simțeam specială. Eram fructul interzis, eram mai bună ca ea, căci altfel nu m-ar fi ales. În zilele mai puțin bune, eram a doua. Eram cea care lua ce mai rămânea. Duceam o luptă zilnică, însă nu mă puteam rupe de el. Îl iubeam. Am considerat că o amantă iubește cu mult mai mult decât o soție. Vorbesc de acele amante lipsite de interes, acele amante care au aflat prea târziu care le e rolul. Ce soție și-ar mai iubi soțul după ce află de amantă? Eu îl iubeam. Știam că nu va fi doar al meu niciodată. Eram atentă să nu plece cu fire de păr pe cămașă, să nu uite de cadoul pentru ziua soției sau pentru ziua copilului. Ce nebunie. Nu îl puteam suna oricând, nu îi puteam scrie, nu îl aveam alături când aveam nevoie. Doar când avea timp. Primeam dragoste cu ora. Sărbători? Nu. Amantele nu au sărbători pline de iubire, doar de dor.

cuplu soție sotii

Zgomotul soneriei mă face prezentă. Pacientul meu, un bărbat înalt, impunător, undeva la 40 de ani. Cămașa pe care o purta îi scotea în evidență fizicul lucrat la sală. Avea un piept lat și brațe puternice. Se știe că femeile preferă bărbații cu fizic de gladiator. Preferință care datează de mii de ani în urmă. În triburile primitive, cu cât bărbatul avea pieptul mai mare, cu atât era mai respectat și mai de temut.

M. se așează pe canapea și oftează lung. Brațele îi cad pe lângă corp, iar corpul se lasă greu pe canapea, semn că se relaxează.

– Cu ce să încep? mă întreabă.

– Cu ce vă doare cel mai tare.

Mă fixează cu privirea.

– Sunt căsătorit de 18 ani, am un copil extraordinar la liceu. Vocea începe să îi tremure. Iar de câțiva ani, am amantă.

Nu pot sa nu sesizez privirea plină de vinovăție. Nu îi spun nimic.

– Știți, m-am căsătorit din dragoste. Îmi iubeam soția. Așa cred… A apărut copilul și am simțit o desăvârșire a relației noastre. Toată lumea ne invidia. Ea se ocupa de casă și de copil, iar eu de afaceri. Nu a fost nevoie ca ea să lucreze, însă mi-ar fi plăcut să o văd implicată și în alte activități. Gătea extrem de bine, era atentă la ce îmi plăcea, ținea ordinea perfectă în casă, însă eu începeam să o văd ca pe o bucătăreasă. Nu mă atrăgea în niciun fel femeia pe care o găseam zilnic acasă. O respectam pentru ceea ce făcea pentru mine, pentru casă, pentru copil, dar… Dar a uitat să-mi fie soție. A uitat să fie femeie. Sexul era dat uitării demult. Dormeam separat deja. Mă simțeam cu 30 de ani mai bătrân alături de ea. Ca bărbat, mă stingeam alături de ea.

Și într-o zi a apărut ea. O tânără veselă, plină de viață, feminină. După prima întâlnire cu ea, am început să trăiesc din nou. Nu i-am spus că sunt însurat, îmi aruncasem verigheta în mașină înainte să ajung la întâlnire. Am continuat să ne vedem din ce în ce mai des. Și au trecut trei ani. A aflat că sunt căsătorit, iar eu i-am promis că voi divorța. Nu am făcut nimic în sensul ăsta.

Îl întrerup.

– Vă mai iubiți soția?

– Nu.

– Pe ea o iubiți?

– Da.

– Și atunci, de ce vă întoarceți în fiecare seară la soție?

– Din obișnuință.

Am continuat să îl ascult timp de o oră sau poate mai bine. Mi-a oferit răspunsuri la ceea ce eu trăiam. Și da, bărbații nu se întorc seara la soții din dragoste față de ele, ci din atașament față de căsnicie.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Iubirea se face cu capul și mai apoi cu inima

“Dumnezeul fotografilor a văzut ce fac, a râs și m-a iertat”

Iartă-mă… să nu mă cerți!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
6,895 views

Your tuppence

  1. Mazarine / 11 February 2019 22:39

    Minte-te, draga mea, ca acesta e singurul mod prin care poti sa faci față frustrărilor că masculul tău feroce n-o părăsește pe nasoala de nevastă-sa ptr tine, a 8-a minune a lumii

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Andra / 10 February 2019 20:29

    Filosofii fundului. Si urmasii lor sunt gorilele umanoide.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro