„Poate fi o tumoare, dar nu-i bai, scoatem tot!”, zise EA – ză’ masterchef al corpului meu.
Păi, și ce scoatem? Planurile, responsabilitățile, dorința de a trăi? Și inima? O scoatem și pe aia sau o înlocuim cu o pungă unde ticsim toți anii de până acum?
Am greșit nefiind o prioritate în viața mea.
Am greșit crezând că e important să am casa like a diamond, cu mine leșinată de oboseală pe-o canapea, c-un zâmbet tâmpit de satisfacție.
Am greșit alergând ca la maraton, cât pentru zece. N-am primit niciun bust sculptat frumos și așezat pe un munte de cumpărături, ci doar vreo două hernii.
Am greșit mestecând în patru oale deodată, că, deh… fie femeia cum o fi, da’ gospodină să fie, frate! Răsplata ei, în Cer!
Am greșit plângând la înmormântarea în moloz a propriilor dorințe, înșirându-mi în gând: prea bătrână, prea mult timp, prea solicitant… prea tâmpită am fost.
Iar acum… tot pe o canapea stau leșinată, într-o casă dezordonată, c-un frigider gol, așteptându-mi răsplata din Cer… dar acum m-am dat și cu ruj!
Cum ar fi fost dacă o luam invers?
În cel mai rău caz, o dungă roșie în colțul pozei, care, cu siguranță ar anula-o pe cea neagră!
Guest post by S. H.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dacă nu avem nimic pentru care am muri, ce rost are să mai trăim?
“O mamă adevărată are cel puțin doi copii”
22.02.2022 – fereastră de oportunitate, să ne punem trei dorințe
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
