„Poate că singura persoană convinsă în acele zile că lucrurile se îndreptau spre o rezolvare, iar sfârşitul nu era prea departe, a fost astrologul columbian Mauricio Puerta – observator atent al vieţii naţionale prin mijlocirea stelelor – care ajunsese la concluzii surprinzătoare în privinţa hărţii astrale a lui Pablo Escobar. Se născuse la Medellin în ziua de 1 decembrie 1949, la 11.50 a.m. Era, aşadar, un Săgetător cu Ascendent în Peşti, şi cu cea mai proastă conjuncţie, Marte Saturn, în Fecioară […]” Gabriel Garcia Marquez, „Ştiri despre o răpire”
„Ştiri despre o răpire” este o poveste despre droguri, politică, putere, bani şi victime colaterale. Te ţine în tensiune la fel ca un thriller, îţi livrează scene dure, cu răpiri, împuşcături, morţi şi răniţi. Nu este însă un roman de ficţiune, ci un roman-reportaj, care descrie fapte reale, petrecute în istoria recentă a Columbiei. Nu are nimic din stilul învăluitor, cvasi-hipnotic al celorlalte scrieri ale lui Marquez şi nu are nimic de-a face cu realismul magic – este realism pur şi simplu. Cel care avea să preschimbe faţa literaturii mondiale cu „Un veac de singurătate”, a fost în tinereţe reporter şi corespondent de presă, iar evenimentele dramatice prin care a trecut Columbia la începutul anilor ’90 i-au redeşteptat instinctul de jurnalist…
Contextul
La mijlocul anilor ’80 Pablo Escobar, şeful cartelului de la Medellin, exporta în Statele Unite cam 70-80 de tone de cocaină în fiecare lună. La apogeul puterii, controla aproape toate intrările de cocaină din Statele Unite, Mexic, Puerto-Rico şi Republica Dominicană şi circa 80% din traficul de cocaină mondial. În 1989, Forbes îl clasa pe locul al 7-lea între cei mai bogaţi oameni din lume, cu o avere estimată la 25 de miliarde de dolari! Escobar comanda o armată de circa 3000 de sicarios (ucigaşi cu simbrie) şi îşi exercita controlul asupra autorităţilor prin corupţie şi intimidare, după deviza „Bani sau gloanţe”. Supremaţia în lumea drogurilor se păstra însă cu războaie crâncene, iar Medellin ajunsese capitala mondială a crimei, cu 25 100 decese violente în 1991 şi 27 100 în 1992!
După asasinarea candidatului la preşedinţie Luis Carlos Gallan, urmată la scurt timp de o întrevedere la nivel înalt a preşedinţilor Statelor Unite, Columbiei, Boliviei şi Peru-ului, în 1990 autorităţile columbiene decid să ia măsuri. În 1991, Escobar se predă, în urma promisiunii că nu va fi extrădat în SUA şi că i se vor asigura condiţii speciale de detenţie. Continuă însă să-şi conducă operaţiunile din închisoarea de lux, devenită un fel de cartier general al cartelului de la Medellin. Pentru a-i curma activitatea, în iulie 1992 autorităţile decid să-l transfere la o altă închisoare. Escobar evadează. Este descoperit şi ucis abia în decembrie 1993, în urma unor acţiuni conjugate de mare anvergură, la care participă forţele de ordine columbiene, toate serviciile federale de securitate americane (CIA, DEA, FBI, NSA), mercenari de toate naţiile atraşi de premiul de milioane de dolari pus pe capul lui, criminali din carteluri rivale, grupări justiţiare paramilitare, rude şi apropiaţi ai celor omorâţi de-a lungul vremii.
Subiectul
„Ştiri despre o răpire” îşi plasează acţiunea în 1990, când Escobar, temându-se că va fi extrădat în Statele Unite, pune la cale răpirea mai multor personalităţi columbiene, majoritatea jurnalişti, cu scopul de a forţa autorităţile să anuleze tratatul de extrădare.
– 30 august 1990: Diana Turbay, directoarea unui post de ştiri şi fiica fostului preşedinte al Columbiei Julio César Turbay, împreună cu echipa ei (doi cameramani, un editor şi un scenarist), plus un jurnalist german care se întâmpla să-i însoţească.
– 18 septembrie 1990: Marina Montoya, patroana unui restaurant de lux din Bogota şi sora lui German Montoya, ambasadorul Columbiei în Canada, şi Francisco Santos Calderón, editorul şef al ziarului “El Tiempo”.
– 7 noiembrie 1990: Maruja Pachón şi Beatriz Villamizar, jurnaliste, una fiind soţia şi cealaltă sora lui Alberto Villamizar, un politician care susţinea limitarea puterii cartelului de la Medellin şi care el însuşi fusese ţinta unui atentat. Mai mult, sora Marujei era văduva candidatului la preşedinţie Luis Carlos Gallan, asasinat la comanda lui Escobar.
Marquez relatează circumstanţele în care se produc răpirile (începe cu ultima), faptele petrecute pe perioada de detenţie şi felul în care are loc eliberarea… pentru cei care au avut parte de ea, căci Diana Turbay şi Marina Montoya n-au mai apucat-o. Cartea este foarte bine documentată, vădind multă implicare şi mult efort. De fapt, autorul a pornit de la ideea de a scrie doar povestea Marujei Pachón, dar începându-şi cercetările şi-a dat seama că povestea ei face parte dintr-una mai mare, care cuprinde toate răpirile din acel an, iar aceasta, la rândul ei face parte dintr-una şi mai mare, avându-i în centru pe Escobar şi cartelul la Medellin. „Această constatare târzie ne-a obligat să o luăm de la capăt […] A rezultat, ca soluţie tehnică, o construcţie labirintică…”
Puţină astrologie
Astrologic, este interesant de depistat de ce anume l-a atras atât de mult pe Marquez acest subiect. Poate că a fost atins de ideea de prizonierat, el, care are Luna şi pe stăpâna Ascendentului, Venus, în casa a XII-a, cea a restrângerii gradelor de libertate, tradiţional a temniţei şi exilului. În mod sigur l-a impresionat tragedia Dianei Turbay, şi ea Peşti, la fel ca el, având Nodul Nord exact peste stăpâna Ascendentului lui. Şi mai cred că l-a incitat personalitatea strălucitoare şi dominată a lui Escobar…. Iar asta nu doar din cauză că Escobar ar avea vreo asemănare cu dictatorii care dintotdeauna l-au fascinat, ci şi fiindcă între hărţile lor natale există unele similitudini: Marquez este Peşti, iar Escobar are Ascendentul în Peşti şi amândoi au Luna în Berbec!
Dedicând o pagină întreagă horoscopului lui Escobar (da, este o pagină întreagă, nu doar paragraful de la începutul acestei prezentări), „Ştiri pentru o răpire” confirmă o dată în plus interesul lui Marquez pentru astrologie, interes care străbate discret şi din autobiografia sa („A trăi pentru a-ţi povesti viaţa”, Rao, 2004), şi din relatările prietenului său, Plinio Mendoza („Parfumul de guayaba – Convorbiri cu Gabriel Garcia Marquez”, Curtea Veche, 2002).
Cui se adresează cartea? Tuturor celor care vor o lectură bună, evident. Celor care au nevoie de adrenalină (Berbeci, Lei şi Săgetători), celor interesaţi de putere, bani şi control (Capricorni, Scorpioni), Peştilor, bineînţeles, fiindcă Gabo este Peşti şi unii dintre protagonişti au accente pisceene şi fără îndoială, Gemenilor şi Fecioarelor, fiindcă sunt zodii mercuriene, Mercur patronează jurnaliştii, iar asta este o poveste cu mulţi jurnalişti, şi scrisă cu nerv de jurnalist…
Citiţi şi
11 iunie 2025 – Lună Plină în Săgetător
12 mai 2025, la ora 19:55, Lună Plină în Scorpion (horoscop)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
