Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Beethoven desculţ!

17 December 2013

liliana angheluțăJosephine se trezeşte la 5 dimineaţa şi fuge repede la muncă: vinde omlete pe stradă. Iar seara cântă.

Joseph Lutete e electrician ziua şi violoncelist seara.

Moise Nandu e bărbier. Dar fără muzică nu poate trăi.

Nu au nimic.

Trăiesc în case – barăci, deseori flămânzi, mereu temători pentru ziua de mâine.

Nu ştiu dacă o vor mai apuca.

Aşa e în Congo: atentate, lovituri de stat, bombe, sărăcie şi boli…

Dar ei cântă. Singura orchestră simfonică din Africa.

Gândul cel bun i-a venit lui Armand Diangienda, acum mai bine de 15 ani. Acest mare domn era pilot, habar nu avea de tehnici muzicale!

Dar a vrut!

A sfidat sărăcia şi lumea întreagă.

Toţi membrii orchestrei au învăţat singuri să cânte la instrumentele puţine.

Atât de puţine încât făceau repetiţii în ture…

Apoi au primit ajutor din lumea întreagă, au învăţat să repare viori şi să lipească ceea ce părea de aruncat.

Trompete

Acum sunt 200 de persoane, unica orchestră alcătuită doar din persoane de culoare.

Toţi muncesc ziua pe unde apucă şi pe unde pot.

Dar seara se transformă. Muzica îi face să uite…

Organizează singuri concerte, se străduiesc să-şi facă haine de gală, rochii strălucitoare şi cămăşi impecabile.

Saltă lumina când ţi-e cântarea mai dragă… dar ei sunt acolo, răbdători şi învăţaţi să răzbată.

Dincolo de războaie, de foame, de nedreptăţi… e inima lor şi sentimentul că trebuie să-şi apere verticalitatea.

Pentru că nu o masă îmbelşugată şi o maşină de lux te fac mai om… ci flacăra.

Cred că până şi Beethoven îi aplaudă, de undeva, de sus!



Citiţi şi

Când nimic nu este ceea ce pare a fi

Bărbați și femei cu gust de ambalaj

Mi-au spus că trece…

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
690 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro