Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Călătoria dintre ani

2 January 2019

E seara de 31 decembrie. Sunt în tren, în drum spre casă… Ca de obicei în ultimii ani, călătoria asta e un drum imaginar spre cei de acasă spre familia mea îndepărtată…

În stânga mea, un bătrânel citește, încerc să nu îl privesc… simt prezența tatei… olfactiv doar, dar e cel mai mult de șapte ani încoace…
Îi văd doar mâinile și e suficient să îmi amintesc îmbrățișarea.

La câteva scaune mai în față, trei fetițe chicotesc, împletindu-și una alteia părul… nu le văd chipul, dar întoarse așa, cu spatele, îmi par cunoscute. Din trecut, alergând, vin hohote de râs… tolănite pe iarba din grădină, noi trei surori, de la mic la mare, ne jucăm de-a „coafezele”… Râsetele noastre răsună ca ploaia în verile pe care le petreceam împreună.

fata tren călătorie

Pe scaunul din fața mea, întoarsă spre fereastră, o mamă privește pe geam… își acoperă gura, ca și cum s-ar gândi la ceva și încă nu îi vine să creadă… privirea aceea îngrijorată o am în inimă, stă așa, neclintită, e chipul mamei rămânând de-atâtea ori în urma mea.

În timp ce ușile se deschid, un verde crud îmi atinge privirea, zâmbește și în zâmbetul ei înfloresc începuturile… părul ei îmi amintește de casă, de zile însorite, de mama …cum stă așa, ca o binecuvântare, îi zâmbesc… mă uit mai bine și sunt eu, eu la sfârșit de an… Mi-e zâmbetul prins în călătoria asta dintre țări, doruri, amintiri și ani… Rămân cu mâna întinsă peste vremuri, îmbrățișez fiecare amintire, mă agăț de orice moment în care eram cu toții…

În anii aceștia nu am învățat cum să fiu fără ei, dar invocând trecutul îi am mereu aproape… aici, în tren… pe stradă, în parc… în inima mea!

La mulți ani nouă, la multi ani, dragilor! Noul an să ne aducă împreună!

Guest post by Maria Moisă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Femeile care știu aceste lucruri nu vor fi vreodată singure

Pájaros de verano/Birds of Passage

Reclama Mercedes cu Bertha Benz, filmată în România

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,046 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro