As You Like It

Life bites de-adevăratelea, în cel mai propriu sens. Chiar dacă începutul acelei zile nu-i anunţa prin nimic talia cu viespe. Venisem de vreo două ore la galerie şi m-aşezasem să citesc oarece fiindcă era încă devreme şi lumea nu se-nghesuia. Era cam toamnă şi parcă la fel de cald. Aveam …

Copiii. Aceşti cerberi seducători de toate clipele. Despre ei m-am gândit să vorbim săptămâna asta. Şi, pentru că unii dintre autori au spus „Da, Ana, dar eu nu am copii“, n-o să scriu nici eu despre copilul meu, chiar dacă am două agende pline cu zicerile şi reacţiile fetiţei mele, …

Acum trei ani, cam pe vremea asta, am început să scriu pe o platformă unde-mi aveam pagina personală. Un fel de blogul meu. Nu ştiam nimic despre asta. N-a fost deloc uşor să mă obişnuiesc cu pagina pe care-o administram, dar deloc. Descopeream în timp o mulţime de butoane şi …

Îţi spun vorbindu-ţi. Azi, scriindu-ţi. Fiindcă tocmai despre vorbe-i… vorba. Adică te-aş ruga să te opreşti puţin cu mine şi să pornim o joacă. Nu a cuvintelor, ci a izvoarelor din care vin ele. Că sunt destule. Şi-a mărilor către care aleargă. Mai multe decât însăşi lumea. Mă tot gândesc …

În 2004, pe 8 octombrie, ne-am despărţit de cel supranumit „părintele deconstructivismului“. Jacques Derrida. Nu ştiu de ce ne imaginăm că filosofii sunt nişte copii retraşi, meditativi şi cu tendinţe de izolare. Poate pentru a le justifica parcursul de viaţă ulterior. Jacques Derrida s-a născut în Algeria şi visa, copil …