Sunt căutătorul de comori.
Fotografia îl privea din ramă, indiferentă, în nuanțe neglijente, șterse. Un băiețandru tot un zâmbet, cu ochi strălucitori. Fotografia și oglinda. Dintre ele două, fotografia era cea mincinoasă. Știa asta privindu-și chipul obosit și consumat de anticipata rutină a zilei. ”Îmi planific nefericirea” îl străbătu un gând, la limita acceptării.
Mă pregătesc pentru cea de-a mia călătorie.
Un duș, periuța de dinți electrică de ultimă generație, puțină apă rece după bărbierit, două sorbituri de cafea. Taxi. La ceas. ”Întârzii” se gandi cu o frustrare pe care o resimțea și atunci când maica-sa îl boscorodea că dedică prea puțin timp învățăturii și o să-și pice examenele. Aerul deja torid. Își dori iar să îmbătrânească cu opt ore. Să fie ora șase, sfârșitul programului. Acasă, ori poate la o bere. ”Acasă, în pat, să dorm cum aș vrea să dorm acum”.
Pânzele sunt întinse, echipajul mă așteaptă la docuri, sorbindu-și romul de dimineață.
”Taxi! Ion Câmpineanu 20. Mă grăbesc.” Asfaltul dinspre periferie spre centru, încărcat de claxoane. Proiectul de azi, ședința. În curând cel mic o să înceapă școala. „Am un serviciu bun, sunt tânăr, totul e bine.”
Trageți ancora!
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
