Relația cu părinții este cuibul în care deschidem ochii și creștem toți. Ce învățăm de acolo, purtăm cu noi toată viața. Ca pe un dar sau ca pe un blestem.
Adevărata zestre a copiilor noștri este compusă din nume, gene și modele. Dacă aceste componente nu sunt pe plus, orice altceva este degeaba. Modelul de iubire, de relații interumane, de relație cu banii, atitudine față de viață, reziliență, gestionare emoții. Dar și succesul, perseverența, bunul-simț, conștiinciozitatea, generozitatea, hărnicia, altruismul, curajul, încrederea în sine, în ceilalți, compasiunea, onestitatea și câte și mai câte bunătăți, ori dimpotrivă, opusul lor, toate le predăm, mai ales sub formă de modele, copiilor noștri.
Văd asta foarte bine acum, când un omuleț mic de doar trei anișori mă reflectă mai clar decât orice oglindă, cu bunele și relele mele. Mă ia, mă întoarce pe dos ca pe o haină și mă arată exact așa cum sunt pe dinăuntru. Așa se și explică mândria aia de necuprins într-o definiție când mini-omul este bine, solar, fericit și are reușite. Înseamnă că eu sunt bine și că fac bine ceea ce fac. Tot așa se explică și frustrarea și fricile atunci când el scoate la iveală vreun bau-bau care nu îmi place. Ceva este greșit la mine! Ce-o fi? Gata! Am stricat copilul!
Din fericire, la trei ani, monstruleții cu care ne putem confrunta sunt mici și, odată dibuiți, dispar imediat dacă le dăm cu praf magic de atenție cât să înțelegem de unde au apărut și ce vor să ne spună, și ceva implicare, cât să-l determinăm pe domnul monstruleț să-și facă numărul în altă parte. Ce poate să facă greșit un pici de câțiva anișori vechime? Poate își bagă degetul în nas și caută acolo comori sau își trântește de podea fundulețul drăgălaș, dar nervos, atunci când expiră timpul de desene animate. Sau poate că își afirmă zgomotos și vehement proprietatea asupra jucăriei din dotare, când este revendicată de vreun coleg de joacă. În punctul ăsta se cere intervenția prafului magic puf! puf! și câteva exemple mămicești de bună purtare:
Ia uite ce frumos face mami cu batistuța și năsucul este fericit și cum stă ea fără TV și telefon și este bine mersi! Unde mai pui că fără ecrane avem mai mult timp să ne jucăm de-adevăratelea împreună cu alți copii, iar împreună este mai frumos și jucăriile-s mai multe.
Dacă însă dăm cu praf de “nu îmi pasă”, “nu am timp” sau “nu este nimic în neregulă cu asta”, scărpinatul în năsuc de acum, se transformă în scărpinatul la ouă în public de mai târziu, bătutul din picioruș de acum se poate transforma în disprețul pentru reguli și ignorarea lor întru plăcerea proprie sau în mii de tunete, fulgere și spume când jupânul este deranjat din ale lui. Neîmpărțitul de acum, în egoismul şi izolarea de mai târziu. Și tot așa!
Citiţi şi Condamnată să fiu mişto
Vă încurajez să fiți bine, dragi părinți, să fiți bine voi cu voi, în primul rând. Să fiți bine în relațiile pe care le cultivați, de orice fel ar fi ele, să fiți bine cu cei din jurul vostru, sa fiți bine cu reușita voastră în viață, cu iubirea pe care o dați și o primiți, cu respectul, cu munca, cu banii, cu sufletul. Pentru că acestea sunt modelele la care vă expuneți copiii. Primul și cel mai important model este al nostru. Reperul copiilor noștri suntem noi. Nu vă mințiţi că nu-i așa, nu-i obligați să-și aleagă modelul din altă parte pentru că voi nu sunteți disponibili. S-ar putea să nu vă placă și să nu mai reușiți să vă reconectați cu copilul vostru mai târziu.
Și apoi, să fim bine cu copilașii! Să-i iubim, să-i validăm în tot ce au şi pot bun, să-i îndrumăm cu blândețe atunci când au nevoie, să le arătam, să fim acolo pentru ei. Pentru că ei ne iubesc și ne preiau de buni și model de referință exact așa cum suntem, bine sau mai puțin bine. Pentru că noi le suntem datori lor și nu invers. Pentru că ei au venit perfecți în lume și treaba noastră este să punem în valoare micii oameni perfecți. Sau măcar să ne abținem să alterăm perfectul cu care sunt dotați. Pentru că un copil care a primit iubire și disponibilitate va da mai departe iubire, iar unul care a primit indisponibilitate și umilințe va transmite această zestre la rândul lui. Viața este o leapșă de iubire sau neiubire. Așadar, să dăm cu praf magic, dragi părinți! Puf! Puf! Și să creștem copii frumoși și fericiţi!
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Șarmul, charisma și flerul – între lumină autentică și umbre relaționale
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
