Robert Capa (22 octombrie 1913 – 25 mai 1954) este recunoscut drept unul dintre cei mai mari fotojurnalişti şi este amintit în special ca fotograf de război. A acoperit cinci războaie diferite: războiul civil spaniol, al doilea război chino-japonez, al doilea război mondial în Europa, războiul arabo-israelian din 1948 și primul război din Indochina. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, el a fost singurul fotoreporter care a participat la debarcarea din Normandia, Ziua Z de la Omaha Beach, Franța.
În 1947, Robert Capa a călătorit în Uniunea Sovietică alături de amicul său, scriitorul de origine americană John Steinbeck (citiți aici despre această călătorie). A imortalizat în fotografiile sale Moscova, Kievul, Tbilisi, Batumi și ruinele Stalingradului. Cartea “A Russian Journal” scrisă în 1948 de către Steinbeck, conține fotografiile făcute de Capa.
Robert Capa Moscow. Former USSR. 1947. © Robert Capa © International Center of Photography | Magnum Photos
Tot în 1947, Capa a fost unul dintre fondatorii Magnum Photos împreună cu colegii fotografi Henri Cartier-Bresson, William Vandivert, David Seymour și George Rodger.
Imediat după înființarea Magnum Photos, Capa a întreprins un tur al Israelului, perioadă în care a capturat numeroase imagini, multe dintre ele fiind ilustrate în cartea lui Irwin Shaw, “Report on Israel”.
La începutul anului 1950, Capa a vizitat Indochina , fiind asociat unei expoziții Magnum Photos. În acest timp, revista Life i-a făcut o ofertă de a merge în Asia de Sud-Est, unde francezii luptau de opt ani în Primul Război al Indochinei. Deși cu doi ani înainte de eveniment Capa a declarat că a terminat cu războaiele, a acceptat propunerea și a plecat alături de un regiment francez și alți doi jurnaliști ai revistei, John Mecklin și Jim Lucas.
Albumul de fotografie dedicat lui Capa are pe copertă o fotografie controversată,
Death in the Making
Capa era cel care declara: “dacă fotografiile tale nu sunt destul de bune, înseamnă că n-ai fost destul de aproape.”
În data de 25 mai 1954, la ora 14:55, regimentul francez trecea printr-o zonă periculoasă atunci când Robert Capa a decis să își abandoneze jeep-ul și să meargă pe jos pentru a fotografia marșul. După aproximativ cinci minute, Mecklin și Lucas au auzit o explozie… Capa călcase pe o mină antipersonal. Ajunși în locul exploziei, l-au găsit pe Capa în viață, însă avea o gaură în piept, iar piciorul stâng lipsea. Mecklin a chemat un doctor, iar Capa a fost transportat de urgență la spital, unde, odată ajuns, a fost declarat mort.
Robert Capa fotografiat de Gerda Taro
“Numele meu adevărat este Endre Friedmann, Gerda e cea care m-a făcut
Robert Capa.”
©Fred Stein Archive/Getty Images
În viața lui de bărbat frumos au fost multe femei, dar istoria păstrează două: o fotografă pe numele inventat de Gerda Taro și actrița Ingrid Bergman.
Despre iubirea fierbinte dintre Gerda și Robert în timpul războiului civil spaniol Susana Fortes a scris o carte cu mare succes la public: “Waiting for Robert Capa”. Regizorul american Michael Mann a intenționat să ecranizeze povestea care începe în 1935 în Paris, cu ambii protagoniști refugiați care fugeau de naziști. N-am găsit informații că filmul ar fi fost făcut.
Gerda a fost prima femeie fotoreporter căzută la datorie – a murit în 1937, în timp ce filma pe frontul spaniol. (Îi vom dedica un articol.)
Povestea Gerdei Taro, pe numele ei adevărat Gerta Pohorylle, e spusă de Helena Janeczek în La ragazza con la Leica, roman scris după o minuțioasă documentare și care a primit Premiul Strega în 2017. Cartea a apărut în traducerea lui Liviu Ornea la Editura Art.
***
În 1945, imediat după terminarea războiului, Robert o întâlnește în Paris și se îndrăgostește de Ingrid Bergman. O urmează în America, dar relația lor secretă nu durează mult. Cineva a scris o carte despre ei, “Seducing Ingrid Bergman”, altcineva plănuia să facă un film după carte (Jessica Chastain). Nu sunt vești nici despre acest film. Au rămas totuși niște fotografii.
Robert Capa fotografiază bucătăria filmului Notorious. Pe Ingrid. Ea e clar îndrăgostită. Privirea și zâmbetul sunt pentru fotograf.
Robert Capa și Ingrid Bergman au fost împreună până în vara lui 1946. Fotografia de mai jos e datată iulie-octombrie 1946 și este din timpul filmărilor la următorul film al lui Bergman – Arcul de triumf. Adie despărțirea.
Mai jos, o imagine din vremuri mai fericite: Berlin 1945. ©Carl Goodwin
Citiţi şi
Kievul de după Al Doilea Război Mondial, văzut prin ochii lui John Steinbeck
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
