Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De ce nu mă laşi în pace, dacă nu mă vrei?

12 November 2019

Crezi că ne jucăm? Crezi ca mă joc? Crezi că e amuzant? Că e o competiție? Că trebuie să îmi întorci de fiecare dată când fac ceva? Dacă asta crezi, atunci vreau să îți spun că greşeşti. Crezi că tu câştigi? Poate asta crezi. Dar hai să îți spun ceva. Da, câştigi, jocul ăsta tâmpit pe care nu îl suport. Câştigi de fiecare dată, pentru că în fața sentimentelor sunt proastă. Da, tu câştigi. Iar dacă câştigând mă pierzi, atunci felicitări! Te iubesc. Te iubesc din tot sufletul meu, şi cu toată ființa mea, şi cred că tu eşti iubirea vieții mele, chiar cred asta. Cred că doar în fața ta sunt aşa de vulnerabilă, de proastă, de penibilă şi de jalnică.

Prietena mea îmi spune că sunt evident penibilă. Dar nu mă interesează. Vreau să fiu penibilă, vreau să vezi că mă sting în urma paşilor tăi, vreau să vezi că te privesc lung, vreau să mă vezi. Chiar vreau asta. Pentru că asta simt să fac. Simt să îmi exprim emoțiile, să împărtăşesc. Iar dacă asta mă face să par penibilă, vreau ca tu să vezi asta. Dar tu te joci. Tu concurezi cu mine. De ce? Noi ar trebui să fim în aceeaşi echipă, să concurăm împreună, nu unul împotriva celuilalt. Pentru că eu pierd, iar tu mă pierzi.

Tot vorbesc despre o zi în care o să mă uit ca o stâncă la tine sau poate nu o să te mai privesc deloc, pentru că, vezi tu, până şi marile poveşti de dragoste au un “end”. Şi îmi e frică de ziua aia. Şi simt că e mai aproape decât cred. Simt că într-o zi o să mă trezesc şi o să fiu bine. Simt că o să fie ultima zi când o să mai simt ceva pentru tine, iar nici nu o să îmi dau seama că aia o să fie ultima. Pentru că fiecare zi care trece şi cu fiecare moment tâmpit pe care îl simt ca pe o palmă peste față mă îndepărtez de tine. Mă omoară. Sunt curioasă când o să fie ziua aia. Şi sunt curioasă cum o să fiu eu în ziua aia. Sunt curioasă ce gust o să îmi laşi. Cum o să te povestesc sau cum o să îmi aduc aminte de tine. Dacă o să am regrete, sau dacă o să te urăsc din tot sufletul meu. Cred că a doua variantă.

Şi toate astea din cauza ta. Pentru că tu te încăpățânezi să câştigi o competiție care nici măcar nu ar trebui să existe. Tu ai orgoliu şi mi-l arăți de fiecare dată, de câte ori ai ocazia. Tu nu te calci, că eşti prea mândru. Ai prea multă stimă de sine.

Doamne! Am atâtea întrebări fără răspuns. Câte te-aş mai întreba. Dar nu mi-ai răspunde, că aparent nici asta nu poți să faci. Să vorbeşti. Să răspunzi la nişte întrebări simple. De ce? De ce te joci cu mine? De ce nu mă laşi în pace, dacă nu mă vrei? Te rog eu, lasă-mă. Lasă-mă să te plâng şi să îmi treacă. Te bucuri, nu-i aşa? Mie nu-mi face plăcere. Eu sunt penibilă. O invidiez pe iubita ta sincer. Că ea te are, eu nu. Ea te atinge. Eu nu. Ea e deasupra mea. Eu? Eu sunt un nimeni. Eu nu însemn nimic. Eu sunt o joacă. Ceva cu care ne putem juca. Şi când nu mai avem nevoie, aruncăm. Asta sunt eu.

Iartă-mă, mamă! Iartă-mă că ai adus pe lume o fetiță care nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor tale. Iartă-mă că, deşi m-ai învățat ce înseamnă să fii puternică, eu am dat “fail” şi m-am transformat în cea mai slabă persoană pe care o cunosc. Iartă-mă că, deşi m-ai învățat despre compromisuri şi despre cum sunt bărbații, să nu mă las călcată în picioare, eu am cedat în fața unuia care nu are nevoie de inima mea. Iartă-mă mamă, iartă-mă pentru toate sacrificiile pe care le-ai făcut şi prin tot ce ai trecut, numai să îți educi copiii şi să îi creşti cât mai frumos posibil, iar eu… eu am călcat în picioare toate sacrificiile tale. Iartă-mă, te rog! Că nu mai sunt copilul ăla în care vedeai speranță. În copilul ăsta de azi vezi doar dezamăgire şi slăbiciune. Îmi pare rău!

Cât despre tine, iubirea vieții mele, îți doresc să fii fericit, chiar îmi doresc asta, pentru că te iubesc prea mult să îți doresc altceva decât să ai parte de toată fericirea din lume. Îți doresc să întâlneşti o persoană pe care să o priveşti aşa cum la mine nu te-ai uitat. Să o iubeşti din tot sufletul tău şi să o faci fericită, că pe mine nu m-a iubit aşa de mult Dumnezeu. Iar când o s-o găseşti, te rog eu să ai grijă de ea. Te rog să i te deschizi. Că mie nu ai vrut să îmi vorbeşti. Te rog să renunți la orgoliu şi să îi arăți slăbiciunile tale. Sper să fie de ajuns şi să te facă fericit, că pe mine nu m-ai lăsat.

Sper să ai o viață frumoasă. Cât despre mine…

Citiți și Te iubesc, păpușă/baby/draga mea/bla-bla-ua mea…

Guest post by Shwalli

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Rușine cu voi!

Te-am iubit la nebunie, exact așa cum erai

Am știut că vei veni!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro