Ernst Bernea a fost sociolog, etnograf și filosof român, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice. Victimă a regimului comunist, Bernea a ispășind 14 ani de temniță grea la Vaslui, Târgu Jiu, Tâgu Ocna, Braşov, Canal.
“Avea 50 ani când viaţa sa de profesor și scriitor s-a oprit, fiind condamnat de comuniști la zece ani de temniță. Ar fi format generații de studenți de la catedra Universității, alături de Noica, Țuțea, Eliade. Dar cortina a căzut și zidurile s-au înălțat în formă de închisoare pentru sute de intelectuali. Mai târziu, când avea deja 80 de ani, a fost bătut chiar în fața blocului unde locuia în Brăila și târât în beciurile securității, din nou, pentru curajul de a fi continuat să scrie. Ernest Bernea este pentru mine unul dintre cei mai frumoși gânditori români, profund, sapiențial, parcă prea discret în memoria noastră.” (Eduard Dumitrache)
Fragmentul de mai jos face parte din ultimul interviu dat de profesorul Ernest Bernea, pe 12 august 1990, unui fost coleg de detenție, Banu Rădulescu. Puțin timp după asta, profesorul s-a îmbolnăvit, a trebuit să se interneze în diverse spitale, de unde n-a mai ieșit. A murit la 14 noiembrie 1990 și a fost înmormântat la Cernica.
“A trebuit să vină, însă, blestemul ăsta – comunismul – ca să se strice totul. Oamenii n-au mai avut o conștiință politică, vreau să spun socială. A dispărut gustul de-a te lupta pentru valorile permanente și a apărut gustul valorilor perisabile, conjuncturale. Fiecare se luptă să iasă la suprafață, indiferent la gândul că în urma lui lasă cadavre.
Da, sigur, așa ceva a lăsat urme adânci. Cred că va mai dura mult, până când societatea românească se va putea reordona. Cât? Nu știu. Ani și ani. Cum se va putea face acest lucru? Cărți, conferințe, ziare, radio, TV … mijloacele sunt multiple. Important e ca totul să se petreacă în lumina Adevărului. Societatea noastră e încă bolnavă de minciună. Cu asta cred că trebuie început, cu vindecarea de minciună. Dar nici dintr-o boală fizică nu te vindeci dintr-odată. Cu atât mai mult nu poți vindeca o boală spirituală bătând din palme. Cere timp, mult timp … Oricum, eu am mare încredere în forța de regenerare spirituală a poporului român. Și cred că, dacă nu chiar repede, neamul nostru va avea parte iarăși de lumină. Nu se poate să fie altfel, imposibil! Fiindcă există în fondul acestui popor niște valori nepieritoare. Ca ele să iasă, însă, la suprafață, trebuie timp, mult timp…” Vă reamintesc data interviului: august 1990…
Decalogul lăsat moștenire de profesorul Bernea
1. Iubiţi adevărul; nu puneţi în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul este altul; iubiţi adevărul, că el este lumină şi frumuseţe, este Dumnezeu.
2. Greşeala să nu o acoperiţi, ci să o ispăşiţi; se ştie că mărturisită este jumătate iertată.
3. Fiţi buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceţi cu înţelepciune; să nu faceţi ca ei decât atunci când aveţi încrederea că cugetul şi fapta lor sunt bune.
4. Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sunt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, este mai mult decât o vulgaritate, este un păcat: te vinzi şi nu ştii cui.
5. În relaţiile cu oamenii fiţi buni şi drepţi; orice acordaţi mai mult decât se cuvine poate cultiva înşelăciunea şi se plăteşte scump.
6. Evitaţi contactul apropiat cu oamenii lipsiţi de inteligenţă şi bunătate; fiţi pentru ei un model de înţelepciune şi virtute.
7. Fiţi statornici în hotărârile voastre; consecvenţa întăreşte personalitatea.
8. Când iubiţi pe cineva, dăruiţi-vă integral; o dragoste adevărată cere depăşire de sine, puritate şi putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios.
9. Să vă respectaţi cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea.
10. Fiţi sinceri şi curaţi în tot ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.”
***
„Trebuie să învingem sau cel puţin să încercuim, în noi sau în afară de noi, tot ce nu e îndeajuns de frumos, îndeajuns de nobil. Lumea de azi e cucerită de vulgaritate, că e sus, la cei ce se pretind oameni instruiţi, sau e jos, în mase. Rareori mai apare câte un exemplar de mare fineţe şi distincţie. Să învingem urâtul din noi şi din jurul nostru; e prima datorie. În faţa răului trebuie să rezistăm până nu se instalează, fie că el apare în lume, în societate sau în inima noastră. Viaţa noastră e un teren de luptă pentru spirit.”
De ce se urăsc oamenii ?
“E atât necunoscut şi atâta suferință legată de soarta noastră încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea. De ce se chinuesc oamenii unii pe alții ? N-au loc sub soare ? Nu le ajunge pânza cerului? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alții.
E multă frumusețe în lume, dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat. Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni ca şi între popoare calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.
Vieața ne dă foarte des acest spectacol: omul bun, omul curat este vânatul celui viclean; acesta din urmă nu poate trăi fără pradă. Morala publică aduce laude şi răsplăteşte fapta acestuia, faptă care nu are nici o deosebire față de aceea a unui lup fugărind o căprioară pe întinderile albe ale zăpezii. De ce stau oamenii la pândă şi se vânează unii pe alții ? De ce cred ei că au loc în lume numai atunci când dispare altul? Locul tău, locul darurilor proprii nu ți-l poate lua nimeni; îl ai odată cu vieața”. Îndemn la simplitate, Mărturisiri pentru un om nou
“Când iubeşti pe cineva cu adevărat, te dăruieşti în aşa fel încât nu-ţi mai aparţii; trăieşti pentru celălalt. Dragostea adevărată este o dăruire integrală; această dragoste, ca să existe, cere putere de jertfă.
Dragostea aduce o schimbare calitativă în viaţa de toate zilele a omului, iar făptura iubită devine un exemplar uman deosebit: totul e nou, totul e frumos, totul e superior. Fiece ridicare de pleoapă, fiece zâmbet, fiece cuvânt, fiece mişcare sau pas făcut, arată ceva tainic pus acolo de la început, care nu pot fi altfel, adică mai frumoase decât sânt.
În puţine cazuri dragostea este străbătută de un fior religios; numai aşa dragostea trece de actul cunoaşterii, pentru a se angaja în acela al împlinirii; iubind în acest fel, omul simte în trăirea lui ceva de natură divină care apare sub semnul Maicii Domnului.” Meditaţii Filosofice, Editura Predania
Câteva cugetări
1. Viata nu face zgomot… Trece atât de ușor, încât dacă nu ești atent, îți scapă printre degete.
2. Cine dă nu trebuie să-și amintească, iar cine primește nu trebuie să uite.
3. Să fii atent la șoaptele vieții, nu la zgomotele ei.
4. Fiecare vede în ceilalți ceea ce are în inima sa: dragoste sau ură.
5. Dacă fiecare ar acționa fără gândul recompensei, pământul ar fi un rai.
6. Patru lucruri pe care le avem mai mult decât credem: defecte, datorii, ani și dușmani.
7. Netoții caută răzbunarea. Inteligenții lasă destinul să trimită nota de plată.
8. Sunt trei categorii de oameni pe care nu trebuie să-i uiți niciodată: pe cei care te ajută în momentele dificile, pe cei care te părăsesc în momentele dificile și pe cei care te pun în momente dificile.
9. Matematica îți poate salva viața dacă eviți trei accidente geometrice: cercurile vicioase, triunghiurile amoroase și capetele pătrate.
10. Nu regreta nimic din viață, cu excepția a ce nu ai făcut.
11. Arta de a trăi frumos: cuvântul ‘ceartă’ să-l transformăm în ‘ce artă!’.
12. Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la viață este că mai am multe de învățat.
13. Probleme, neajunsuri sau oameni care nu se plac vor fi tot timpul, dar contează să nu le dăm mai multă importanță decât este necesar.
14. În viață este necesară și vremea rea. Numai așa vezi cine este dispus să împartă umbrela cu tine.
15. Unii citesc și adorm, alții citesc și se trezesc.
16. Prietenia și iubirea, dacă există, se simt, nu trebuie demonstrate.
17. Orgoliul te face mai puternic, dar niciodată fericit!
18. Un moment de răbdare într-un moment de furie salvează o mie de momente de regrete!
19. Prietenii adevărați se cunosc la necaz și se recunosc la succes!
20. Trădătorii nu câștigă, iar câștigătorii nu trădează!
Citiţi şi
Domnul Iisus, domnul Eminescu și domnul Georgescu
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Povestea care nu ar fi trebuit să fie scrisă așa
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
