Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Doamne, cât ești de frumoasă!

5 September 2018

După 10 ani de căsnicie începi să simți rutina. Sunt sigură că nimeni nu se poate bate cu pumnul în piept și să declare sus și tare ca-și iubește soțul ca la început, iar cine o face, scuzați-mă, vă rog, dar e ipocrit.

În cazul meu, niciunul dintre noi noi nu s-a schimbat, ne-am schimbat amândoi o dată, eu simțind lipsa unei „comunicări dulci” (un compliment aruncat pe ici-colo, un sărut furat, un fluierat, un „ah, ce ți-aș face dacă eram acasă acum”), iar el devenind din ce în ce mai preocupat de alte activități în care eu nu-s inclusă.

Într-o oarecare măsură suntem ok cu asta, suntem o echipă bună, dar uneori caut pasiunea care să mă țină în alertă și conștientă că sunt femeie, pe lângă faptul ca-s și soție, fiică, prietenă si angajată.

Soțul meu… soțul meu este cel mai bun bărbat din lume, este blând, copilăros, omul pe care te poți baza oricând, n-aș renunța la el pentru nimic… mai întâi aș renunța la mine… dar, mereu intervine un dar… s-a dus dracu’ romantismul dintre noi, acel romantism, acea senzație de a te simți dorită de către bărbatul tău… iar când vine vorba de s*x… rămâne doar o activitate de bifat măcar o dată pe săptămână, ca să nu uităm cum e.

Știu că el are o „gagică” pe care o vizitează cel puțin o dată pe săptămână pentru o descărcare de hormoni, probabil e mai tânără, mai slabă, mai pricepută în această artă… artă pe care mi-am dorit să o „descopăr” alături de el, făcându-i diverse propuneri, propuneri refuzate pe motiv că „dacă vrea să facă așa ceva… se duce la profesioniste, nu face cu nevasta acasă”. Niciodată n-am pus mare preț pe fidelitate, consider că sunt lucruri mai grave pe lumea asta care să ducă la o separare definitivă, iar fidelitatea nu este printre ele. I-am spus doar sa fie discret, să nu-mi aducă boli acasă și să nu „se ducă cu flori” la ea. De asemenea, să nu-l apuce vreo mustrare de conștiință și să recunoască, pentru că mândria mea de femeie m-ar pune în fața unei decizii și măcar cu mândria să rămân….

Și, de aici începe povestea mea…

În ultimii ani am fost ca un roboțel, în urma încercărilor ratate de a deveni părinți, ne-am aruncat amândoi în iureșul job-urilor noastre, uitând sa mai fim soț și soție… ci doar o echipă de profesioniști în plin avânt profesional.

Asta până anul acesta, de ziua mea, când un bărbat s-a uitat la mine ca la o femeie și nu ca la colegă, s-a uitat pur și simplu în ochii mei și mi-a zis: „Doamne, cât ești de frumoasă!”. În acel moment, am realizat că da, sunt încă o femeie frumoasă, sunt deșteaptă, ai ce discuta cu mine și știu să răspund la provocări.

femeie barbati

Click-ul dat atunci m-a făcut să văd altfel lumea in jurul meu, mai ales bărbații și am realizat că toți de fapt avem instinctele la vedere și spunem lucrurilor pe nume, numai ca noi alegem ce vrem să înțelegem. Bărbatul, după acea zi, a „mirosit” schimbarea mea și a prins curaj, un curaj care m-a frapat, dar m-a și flatat, în sensul că mi-a propus efectiv sa avem o relație discretă fără obligații, doar să ne simțim bine împreună. Recunosc, am fost tentată să accept, dar m-a oprit faptul că suntem colegi și nu știi niciodată la ce fel de discurs te duce o băută între colegi, cum se practică în compania în care lucrez, așa că am refuzat… de data asta.

O lună mai târziu eram singură într-un mall, în căutarea unei rochii pentru o nuntă, shopping-ul e istovitor, multe dintre noi pot confirma asta, m-am oprit la o cafenea, mi-am mutat puțin scaunul…. bine… puțin mai mult l-am mutat… până am lovit un alt client al cafenelei… într-o zonă… să zicem că e moale în general și tare în anumite momente…. oops… asta am fost eu. Clientul, săracul, n-a avut încotro decât să se așeze la masă cu mine ca să-și revină, iar eu m-am oferit să-i plătesc cafeaua în semn de scuze. Clientul a acceptat, cu condiția să rămân cu el la masă și să o bem împreună, deoarece nu a mai stat în preajma unei femei frumoase de ceva timp. Acel sentiment de flatare s-a întors și am rămas. Clientul, mai mare decât mine cu 15 ani, copii și nevastă, glume fine, un zâmbet dezarmant și un tic adorabil, își mușcă buza de jos de fiecare dată când îi place ceva, m-a condus direct într-o cameră de hotel și m-a urcat pe cele mai înalte culmi.

Acum urmează să fiu blamată? Sper că nu, pentru că și el, când s-a uitat la mine goală, mi-a spus același lucru: „Doamne, cât ești de frumoasă!”

Practic, de 2 luni mă simt din nou femeie, el mă vede goală și la propriu și la figurat și e bine așa. Sentimentul hedonist care mă încearcă atunci când suntem împreună are un gust dulce-amărui care-mi încarcă bateriile de fiecare dată. Nu, nu m-am îndrăgostit de el și nici n-o voi face… pasiunea care ne leagă acum se va stinge la un moment dat, dragostea pentru soțul meu e altceva și își are locul ei acolo în sufletul meu, dar vreau să am și momentele mele de egoism pur și plăcere.

Tot ce-am scris acum nu fac din mine cea mai bună soție, dar sunt o femeie mai bună și asta contează în acest moment.

N-am scris asta ca să mă laud, ci pur și simplu nimeni din jurul meu nu m-ar înțelege deoarece toți se raportează la un ideal descris de filme și cărți și le place așa.

Și totuși… cât face un: „Doamne, cât ești de frumoasă!”

 

Guest post by Miriam

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Sunt un soț bun sau doar mă cred așa?

Decăderea unei Doamne

Fotografia și citatul zilei – Dacă în loc de “Dă, Doamne, ajută-mi, Doamne!” ne-am ruga altfel

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,101 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro