Mi-e dor de Rege periodic, cum mi-ar fi dor de tata.
Nici pe tata nu l-am cunoscut personal, la 6 luni eram orfană, dar deseori îl îndrăgesc în gând.
Am fost monarhistă de mică, numai că nu ştiam că se cheamă aşa…
Majestatea Sa Regele Mihai, 1990, foto: Sorin Radu
Cântam în gura mare la corul şcolii “Partidul, Ceauşescu, România!”, auzeam tangenţial congresele PCR, dar desenam prinţese…
Vocea lui Ceauşescu era pretutindeni. Era suficient să deschizi Tv sau un radio că începeau să bâzâie cadenţat aceleaşi fraze despre “victoria comunismului pe cele mai înalte culmi!”.
“Cel mai iubit fiu al poporului” se făcea văzut peste tot. În şcoli, în magazine, teatre sau săli de sport era atârnat portretul său.
Dar respectul şi dragostea nu pot fi impuse şi nici afişate pe toate gardurile!
Despre rege ştiam doar din spusele bunicii că “era frumos şi bun”.
Şi mai ştiam că e!
Undeva, în lumea largă!
Dar, dacă mă gândeam la el, îi simţeam prezenţa şi sufletul alături!
Vocea Regelui Mihai o auzeam rar, mi-aduc aminte că se închideau bine uşile, se trăgeau perdelele şi se asculta “Europa liberă”.
Erau interferenţe, aparatul bâzăia, se pierdea unda, aproape că nu respiram în încercarea de a asculta mai bine!
Regele nostru ştia că suntem într-o capcană a istoriei cu toţii, dar nu ne chema la arme, nu ne impunea lozinci !
Vocea lui tremurată de emoţie transmitea doar că nu ne-a lăsat, că ne este alături şi că cineva, acolo sus, ne iubeşte!
Simţeam cât de greu trebuie să-i fie.
A doua zi ne prefăceam că aplaudăm pe Ceauşescu, fără a da nimic de bănuit! Dar încă vibram la vocea domoală a Regelui.
Monarhiile Europei de Est au fost înlăturate de o mână de oameni care au decis destinul lumii după bunul lor plac.
Pe noi nu ne-a întrebat nimeni ce vrem!
Nici măcar când am fost liberi nu ne-a întrebat nimeni ce vrem!
Eu, cetăţean al României, aş vrea să fiu întrebată!
Pentru că m-am săturat să mă prefac că totul e bine, că USL şi PNL, că Becali şi Băsescu… E un circ fără sfârşit!
Şi, între timp, dorul de Rege nu-mi trece!
Citiţi şi
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Țara nu e o peluză, s-o conduci c-o vuvuzea
La câți stăpâni poate slugări și lacheul Simion?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
