Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dragostea vine cu metroul

14 January 2019

– prima parte –

Cornel alerga disperat pe scările stației de metrou. Avusese o noapte lungă și chinuitoare și cum nu dormise suficient, dimineața a fost cam agitată și pe repede înainte, iar acum era pe cale să scape metroul cu care se deplasa în fiecare dimineață spre serviciu. Era profesor de câțiva ani la o facultate din oraș, nu foarte renumită, însă asta nu făcea din el un profesor mai puțin bun. Era un tip care se dedicase cu totul profesiei, își respecta meseria, ba chiar îi plăcea ceea ce făcea.

Niciodată nu se culca până când nu se pregătea temeinic pentru a doua zi în care avea să-și expună ideile în fața studenților. Era trecut de 40 de ani însă era un bărbat frumos, subțire și înalt. Părul cărunt îi apăruse cam prea devreme, însă chiar și așa, era un bărbat care arăta bine. Se îmbrăca întotdeauna elegant și cu gust.

Metroul tocmai oprise în stație, iar el încă mai avea de parcurs o mică distanță până pe peron. Niciodată nu întârziase la slujbă și nici de această dată nu ar fi vrut să fie diferit.

Cu un ultim efort, apucă să se urce în vagon răsuflând ușurat. Se așeză pe canapeaua goală și-și scoase romanul pe care-l răsfoia în fiecare dimineață. Nu era un tip foarte comunicativ și rar se întâmpla să sporovăiască cu necunoscuții.

metroul

Deschise cartea și se afundă în lectură. Nu se putea concentra, continua să citească, dar citea mintea lui nu reușea să se concentreze la acțiunea romanului. Gândul lui zbura în trecutul nu prea îndepărtat, pe holul Tribunalului unde divorțase de Angela, frumoasa lui soție. Se cunoscuseră încă de pe vremea când erau amândoi studenți. A fost o dragoste pasională, totul decurgând normal în relația lor. Au terminat școala, apoi au început slujba și, inevitabil, s-au și căsătorit.

O perioadă lucrurile au mers în direcția bună, însă de la un timp Angela se schimbase. Nu mai era cea de la început, femeia grijulie, femeia iubitoare. Tot timpul era irascibilă și evoca migrenele pentru a scăpa de contactul fizic cu el. A înțeles că trece printr-o perioadă mai dificilă și a încercat să o menajeze datorită faptului că o iubea enorm. Chiar începuse să facă mai totul în apartamentul lor, gătea, făcea curat și multe altele. Angela începuse să întârzie, motivând orele suplimentare pe care șeful ei i le impunea. Cornel avea un program bine stabilit, iar viața lui decurgea cu exactitatea unui metronom. Relația lor se deteriora vădit, iar Cornel evita să discute despre asta. Week-end-urile și le petrecea singur de cele mai multe ori, Angela fiind ocupată ba cu serviciul, ba mergea la părinții ei la țară. Niciodată nu se gândise că ceva se poate întâmpla cu relația lor, cu toate că asta devenise evident.

Nu era genul de om să controleze sau să-și urmărească soția. Niciodată nu o bănuise de infidelitate și nici de altceva. Credea în ea și asta îi era de ajuns. Totuși, într-o sâmbătă, pe când Angela plecase la serviciu, după câteva ore, sunetul strident al soneriei telefonului fix îl făcuse să tresară. Ridică receptorul :

– Alo!

– Alo! Bună ziua ziua! Eu sunt secretara doamnei Angela și am nevoie de dânsa să mă ajute să găsesc un dosar. Mi-o puteți da la telefon puțin vă rog? Scuzați deranjul și îndrăzneala de a vă deranja!

Pe Cornel parcă-l trăsnise ceva, nu putea să creadă că Angela îl mințea…

– Ăăăă…Angela nu este acasă, este plecată puțin.

– Atunci, când se va întoarce, vă rog să-i spuneți să sune la birou.

Acum era sigur de ce frumoasa lui soție întârzia mereu, de ce lucra și în week-end și asta explica și migrenele ei atât de persistente.

Era agitat și chiar nervos, nu mai putea să stea în casă. Trebuia să iasă să ia aer, să facă ceva… Își luă geaca de piele maron din cuierul de pe holul de la intrare și ieși coborând scările într-un ritm alert. În fața blocului nu era nimeni, doar vântul mătura frunzele ruginite de pe trotuar. Ridică gulerul și adus de umeri traversă strada și se așeză pe banca din colț.

Trenul opri cu mișcări lente și îl trezi din gândurile lui. Trebuia să coboare…

– continuarea aici

Guest post by Dan Bițuică

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cum știi dacă e dragoste

De ce sunt mai buni bărbaţii care citesc

Carolina, 48, doresc să-mi refac viața

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,781 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro