Dreptul la o viaţă fără “acte”

Roxana Şmil

31 October 2011

mÎntr-o țară cu moravuri cel puțin discutabile, dar cu religia și familia ca valori principale declarate, dreptul de a alege o viață în doi fără o patalamă care să ateste iubirea e considerat un lux pe care nu ți-l permiți.

Oricât de multă libertate ne-am fi dorit și oricât am fi folosit această dorință ca pretex din punct de vedere social, trăim încă în secolul lui  “a venit timpul să te măriți” și “de ce nu-ți găsești și tu un bărbat bun?”. Dar bărbatul e bun numai dacă e gata să cadă într-un genunchi și să-ți pună bucata de metal pe deget, dovedind astfel că legătura dintre voi e mai mult decât iubire. De la un moment dat încolo, ea trebuie să se transforme în căsătorie.

Încă din școala generală, am învățat că familia reprezintă nucleul societății, că familia este formată de un el și o ea care decid să oficializeze relația în fața unui ofițer al stării civile și apoi trec pe la biserică, sărută patrafirul și primesc binecuvântarea. Abia după aceste două momente esențiale, ai dreptul să te numești cuplu, familie și să te identifici cu “stabilitate” și “durabil”. Cei care decid să sară acești doi pași și să trăiască într-un mult condamnat concubinaj devin excluși din anumite cercuri, sunt priviți cu circumspecție, primesc vizite neașteptate de la preoți gata să-i aducă pe calea cea bună și telefoane zilnice de reproș de la mame și mătuși.

marriage

În ultimii doi ani, trei cupluri prietene s-au căsătorit. Tot în ultimii doi ani, două dintre ele au divorțat și al treilea e aproape. Cu toate acestea, familiile, prietenii, instituțiile de stat și întreaga societate au pus mai mult preț pe legătura lor “oficială” decât pe o relație durabilă care nici după 10 ani nu a ajuns la despărțire.

Dacă (doamne-ferește) ai decis că nu vrei să te căsătorești, atunci cu siguranță e ceva în neregulă cu tine. Ți-e frică de responsabilitate, nu îl iubești îndeajuns pe cel de lângă tine, nu îți dorești copii (se pare că aceștia apar doar cu “binecuvântare”) și nu e o relație serioasă. Însă, în momentul în care semnezi actul la Starea Civilă, indiferent de motivele care te-au adus acolo, ai dreptul să te afișezi în societate. Brusc, din momentul în care ai devenit o doamnă, lucrurile sunt mai clare, respectul obligatoriu, iar mama și mătușile își mută atenția către o altă victimă nevinovată. Și toată lumea, inclusiv societatea, este fericită. Mai puțin tu.



Citiţi şi

Lângă ce fel de bărbat merită să rămâi

Liber la All inclusive

„Chiar ṣi aici trăiesc oameni?”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,390 views

Your tuppence

  1. Raluca / 7 May 2013 15:45

    Cunosc eu un cuplu,el 71 ,ea 65 care se mint cu gratie de vre o 20 de ani,si daca tot se mint de atata timp ce mai conteaza inca 20 de ani in continuare,stiu foarte bine povestea si este clar,le place sa stea asa si sa i tampeasca pe toti,sunt asa de nehotarati incat iti vine sa te iei cu mainile de cap,sau sa te internezi tu la nebuni,numai sa nu i mai vezi,evident la varsta lor nu mai au incotro ai spune,eu zic ca le convine de minune situatia amandurora,ca este mai distractiv asa si ca e super tare sa te porti la 70 ,cum se poarta unii la 20,ciudat este ca nu rade nimeni,dupa o anumita varsta intervine scleroza si dileala e completa,cum ii salveaza pe unii casnicia,adica oamenii s au aranjat pe viata,fac ce vor dar totul este acoperit de institutia casniciei,adica daca 2 ticniti se casatoresc au dreptul sa faca ce vor chiar si cu copii lor,pt ca evident sunt casatoriti,buna treaba asta cu ,casatoria,si multi tampiti si tampite sunt protejate moral de ea,ce te faci cand unul divorteaza ,atunci e nasol,nu mai ai pe cine da vina,sau cand unul moare la fel pe cine mai dai vina,aici e problema,defapt nu mai avem pe cine sa dam vina,ce te faci atunci,trebuie sa te descurci singur,nasol moment,oameni care nu s au descurcat niciodata singuri,dintr o data trebuie sa se descurce singuri,si cu cat varsta este mai avansata cu atat te descurci mai greu singur emotional.

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. Cristina / 5 April 2013 15:50

    Casatoria nu-ti garanteaza nici fericirea, nici stabilitatea, nici imbatranitul umar la umar cu celalalt. Dar nici nu-ti aduce nefericirea, cum s-ar putea intelege din concluzia articolului. O relatie e la fel de buna sau de rea, si cu si fara acte. De cele mai multe ori, iubirea se termina cu mult inaintea casatoriei, dar nici asta nu-i neobisnuit, stiu si cupluri necasatorite care ”isi impart singuratatea-n doi” si treneaza intr-o inertie plicticoasa pana cand isi gasesc un motiv suficient de solid de despartire. Oamenii viseaza la relatii pe viata de frica singuratatii, dar, gandind logic, daca toate relatiile de iubire de pana atunci s-au terminat mai devreme sau mai tarziu, ce te poate face sa crezi ca o relatie oficializata va fi pe viata?

    Thumb up 2 Thumb down 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro