Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ei vor amandina de altădată

24 October 2019

Nu sunt o persoană matinală. Și totuși, de un timp, diminețile deveniseră atât de dulci. Dulci la propriu. Căci, de când colega mea de birou se hotărâse să-și deschidă cea mai delicioasă afacere, un laborator de prăjituri, zilele ne începeau cu degustarea celor mai sofisticate delicatese. Care nu doar că ne depășiseră așteptările, dar și granițele culinare: macarons cu fine arome franțuzești, sicilienele cannoli sau baclavalele orientale, toate trecuseră “testul” cu brio și urmau să se regăsească în vitrinele cofetăriei.

Afacerea a avut succes și dulciurile s-au diversificat și mai mult.

– Știi ce nu înțeleg? Mă întreabă într-o zi noua antreprenoare. Uite, eu dau o grămadă de bani pe ingrediente, căci îmi respect clienții și îmi place să le ofer tot ce-i mai bun. Așa că prepar amandinele cu cea mai fină ciocolată. Și totuși, oamenii îmi cer invariabil glazura aia ordinară de fondant, care m-ar costa de vreo cinci ori mai puțin. Îți spun drept, eu sunt uimită. Le văd dezamăgirea din priviri când le ofer amandinele cu ciocolată. Iar ei refuză să le cumpere.

M-a amuzat uimirea ei sinceră.

– Auzi? Tu când te-ai născut?

– În ’90, de ce?!

Era așa cum bănuisem. Ce nu înțelegea tânăra mea colegă era că oamenii nu voiau o amandină. Ei căutau amintirea dulce a după-amiezelor tihnite de duminică, petrecute cu părinții la cofetăria din parc. Sau, cei mai în vârstă dintre ei, zâmbetul inocent al copiilor lor, de-acum adulți și plecați de mult peste hotare.

Citiţi şi Nu mai caut succesul

Prăjitura aia însiropată, cu mult rom și glazură ieftină de fondant era perfectă așa cum era. Și niciun macaron, pavlova sau chiar mai tânăra ei surată, amandina cu ciocolată, n-au cum să o înlocuiască…

Și tu poți scrie pe Catchy! ?

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Cum am ajuns să urăsc sărbătorile

Te-am iubit la nebunie, exact așa cum erai

Nu sunt o femeie pentru publicul larg

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Ioana Maria / 24 October 2019 10:54

    Glazura de fondant cu aroma de cafea. Mergeam cu mama la Gradina Botanica si in drum spre casa ne opream la o cofetarie mica unde mancam amandine si cataif.

    3
    0
    Reply
  2. Gabriela H / 24 October 2019 9:24

    Corect! Amandina ( 3,75 lei) și quik cola ( la sticla de jumate :). Prajitura pauzelor de la școală.

    2
    0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro