Eminescu şi Nae Ionescu – aniversări şi adevăruri uitate

Miruna Lepuș

16 June 2011

15 iunie 1889, data morţii lui Mihai Eminescu, şi 16 iunie 1890, data naşterii lui Nae Ionescu, ar trebui să fie bine întipărite în mintea românilor. Din păcate, lucrul acesta nu se întâmplă, iar adevărata valoare a celor doi nu e cu adevărat cunoscută.

Statuia_lui_Mihai_Eminescu_si_Ateneul_Roman

În general, Eminescu e cunoscut doar ca poet naţional, uitându-se sau ocolindu-se faptul că a fost cel mai mare gazetar român, un jurnalist care şi-a sacrificat viaţa pentru adevăr. Imaginea de poet veşnic îndrăgostit, sărac şi inadaptat care i s-a creat este una complet falsă, căci Eminescu a fost redactor-şef la unul dintre cele mai importante ziare din epoca sa, deci o personalitate foarte bine ancorată în realitate, lucid, temut de adversarii lui politici. Soluţiile pe care Mihai Eminescu le dădea problemelor ţării au fost mereu juste, corecte, adaptate situaţiilor date, formulate pentru a restabili dreptatea, adevărul, normalitatea. Cum aceste soluţii nu erau „politic corecte”, articolele sale au fost de-a lungul timpului ascunse de cititori în spatele operei sale poetice. Dorinţa de dreptate şi adevăr, puterea de a nu face compromisuri şi de a merge până la capăt putând fi contagioase, postura de gazetar a lui Eminescu este bine camuflată cu recitaluri de poezie la fiecare 15 ianuarie şi 15 iunie, cu romanţări ale vieţii lui, cu formule ca „Luceafărul poeziei româneşti”.

De cealaltă parte, Nae Ionescu e cunoscut mai ales ca mentor al tinerilor din generaţia interbelică. Dar şi el a fost mai mult decât atât. Născut în 1890, Nae Ionescu urmează Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti şi îşi susţine lucrarea de doctorat la München. Îşi începe activitatea didactică la Facultatea de Litere şi Filosofie, catedra de Logică şi Teoria cunoştinţei, apoi devine conferenţiar de Istoria logicii şi Metafizică, iar în 1937 primeşte titlul de profesor agregat, ocupând postul doar până în 1938, când e suspendat din învăţământ, din motive politice. În paralel, fusese profesor şi la I.N.E.F şi ţine numeroase conferinţe, pe teme foarte variate.

În 1926, Nae Ionescu începe să scrie în Cuvântul, al cărui proprietar va deveni în 1928. Îi susţine mai întâi pe ţărănişti, devenind apoi un apropiat al lui Carol al II‑lea şi în final simpatizant legionar. În 1931 şi 1932 este ales pentru scurt timp deputat. După ruptura dintre el şi rege, din a doua parte a lui 1933, Nae Ionescu e închis în mai multe rânduri în 1934, 1938 şi 1939, şi i se stabileşte domiciliu obligatoriu. Se stinge din viaţă la 15 martie 1940. Constantele gândirii lui Nae Ionescu au fost credinţa în Dumnezeu, dragostea de ţară, admiraţia pentru ţăranul român şi judecata lui sănătoasă, neîncrederea în partide şi în toţi cei care voiau să ne ajute (Europa, bancherii şi străinii în general), ataşamentul necondiţionat faţă de instituţia monarhică, aversiunea pentru formele fără fond, democraţie, comunism. Deşi singurul volum care i se publică în timpul vieţii e Roza vânturilor, antologie de articole îngrijită de Mircea Eliade, iar din gândirea lui filosofică au rămas doar cursurile stenografiate de studenţii săi, Nae Ionescu rămâne în istorie ca filosof deschizător de drumuri, director al unui ziar influent, apropiat al regelui, susţinător al Mişcării Legionare, personaj monden, ortodox practicant, dar mai ales mentor al poate celei mai strălucite generaţii din cultura română.

Între data morţii lui Mihai Eminescu şi cea a naşterii lui Nae Ionescu nu e decât un an, fapt simbolic pentru anumite similarităţi dintre cei doi. Amândurora li se publică un singur volum antum – în cazul lui Mihai Eminescu, o antologie de poezii îngrijită de Titu Maiorescu şi apărută fără acordul autorului; în cazul lui Nae Ionescu, o colecţie de articole îngrijită de Mircea Eliade, cu acordul autorului. Frecventelor internări din ultimii ani din viaţa lui Eminescu le corespund arestările, domiciliile forţate, şicanarea şi urmărirea profesorului de filosofie; suspiciuni privind circumstanţele morţii există în ambele cazuri. Despre Nae Ionescu s‑a spus că nu avea diplomă de doctor, tot aşa cum despre Eminescu se spunea că nu a avut‑o pe cea de bacalaureat. Rolurile lor în redacţiile ziarelor la care lucrau sunt comparabile, la fel şi importanţa lor în epocă. Amândoi sunt acuzaţi de antisemitism şi pe acest motiv le este marginalizată o parte importantă a operei. Destinele antologiilor de articole ale celor doi au fost similare în perioada comunistă, căci amân­doi susţineau monarhia, nu doreau apropierea ţării de Rusia, vroiau ca politica, economia şi cultura ţării să fie conduse de români, în beneficiul românilor etc. Şi o ultimă asemănare – cei doi au fost înmormântaţi în acelaşi cimitir, Bellu.

122 de ani de la moartea lui Eminescu, 121 de ani de la naşterea lui Nae Ionescu şi articolele lor sunt în continuare actuale.

Pe Miruna o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Ghid practic pentru aniversarea unui leu

Bărbatul de 40+ poate fi și așa

Ziua de naştere

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
3,289 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro