Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Fericirea nu e suma plăcerilor pe care le trăim

12 November 2018

claudia-baneaMi-au trebuit zeci de ani să înțeleg ce înseamnă fericirea și că ea nu este deloc o stare generalizată, ci una absolut independentă și unică fiecărui individ. Cu alte cuvinte, fericirea mea nu înseamnă și fericirea ta sau invers.

Binecuvântată mă consider pentru că iată, încă o întrebare primește un răspuns, și nu unul superficial, ci unul ce are în spate ani de învățare și experiențe. Cu tot arsenalul de sentimente și trăiri. Ne întrebam, uneori, o viață întreagă ce înseamnă fericirea și nu găsim răspuns. Poate pentru că o căutăm acolo unde nu trebuie. Nu degeaba conceptul acesta, controversat, a fost explicat în zeci de variante de către marii filosofi. Răspunsul este însă atât de simplu și atât de la îndemână, deși avem mereu tendința de a-l cauta în depărtări, așa cum obișnuim să ne complicăm în tot ceea ce facem. Fără doar și poate, ne naștem fericiți și întregi. Că pe parcursul vieții credem că pierdem fericirea sau că o putem găsi doar găsindu-ne jumătatea este o iluzie. Fericirea nu ține deloc de verbul „a avea”, ci de verbul „a fi”. Căci, se știe, cu cât ai mai mult, cu atât îți dorești mai mult. Și când nu obții ceea ce îți dorești, devii nefericit.

happy

Așadar, pentru cei mai mulți oameni fericirea este o speranță irealizabilă, pentru că aceasta se rezumă la suma plăcerilor pe care ei le trăiesc. Plăceri materiale și sufletești legate de existența altor persoane în viața lor. Plăceri, desigur, necesare vieții și care dau culoare oarecum acestui tablou al fericirii, susținând teoria psihologului american Robert Misrahi, care spune că „viața noastră are un sens axat cu preponderență pe bucurie”. Nu, fericirea nu este despre bunuri materiale sau funcții, așa cum nu este nici despre îndrăgosteală, relație sau căsătorie, căci dragostea trece. Și după doi-trei ani, după ce-i descoperi și defecte partenerului tău și constați că nu le poți accepta, te trezești la fel de nefericit ca întotdeauna. Societatea, rânduiala, aproape că ne-au obligat să mimăm fericirea, astfel încât, în prezent, aproape toți mimează perfect. Nimeni nu vrea să-și asume nefericirea, mai ales pe cea a vieții de cuplu, pentru că nefericirea înseamnă înfrângere. Înseamnă o asumare, de fapt, a nemulțumirii de sine. Ori, despre asta este vorba. Când ești mulțumit cu cine ești, cu ceea ce ești, când descoperi sensul vieții tale, când te bucuri de tot ce este în jurul tău, atunci poți spune că ești fericit. Este o emoție, o relaxare a minții permanentă, care nu ia sfârșit nici dacă închei o relație și nici dacă rămâi fără job. De ce? Pentru că știi că mâine o poți lua de la capăt. Fericirea înseamnă împlinirea de sine, plăcerea de a trăi și de a fi. Înseamnă însăși existența ta și se construiește din acele momente mici care te definesc.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

El. Marea iubire…

Salut, sunt o tânără de 41 de ani!

Sunt distrată, dar nu distrasă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,937 views

Your tuppence

  1. Valentina / 13 November 2018 12:52

    In dex.ro am citit definitia asta la fericire:”Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină” si eu cred ca fiecare este subiectiv la chestia asta.Mi-am facut un clasament al momentelor mele, care mi-au ramas intiparite pentru toata viata.
    1.Pai, daca ma intrebi pe mine, eu il prefer pe Dostoievski.Dupa ce m-am plictisit de cartile de psihologie, il recitesc pe Dostoievski.Pentru el, “fericirea de neinchipuit”, “armonia cu intreg Universul” era reprezentanta de crizele de epilepsie, nu de iubire.Cand am citit, am inceput sa rad, mi-am zis ca asta avea o doaga lipsa ca mine si mi-am adus aminte cand in copilarie i-am spus doctorului ca mie imi plac crizele, singurul inconveninent fiind traumatizarea colegilor la scoala, fratilor, parintilor.Asa ca perioada mea cea mai fericita din viata mea a fost intre 7-12 ani, cand am facut ultima criza.In epilepsie ai avantajul ca fericirea ta nu depinde de alta persoana si dezavantajul major, mai ales la varsta adulta, daca ai, ca ajungi rebut social.
    2.Iubirea .Mie imi place sentimentul de dizolvare,cand simt ca ale noastre constiinte se unesc. Intensitatea trairilor de la 18 ani nu am mai avut-o niciodata si chiar daca este trecatoare, eu, spre exemplu, nu imi poate scoate din minte ziua din iulie 1996, cand m-am simtit 100% iubire.Spre deosebire de epilepsie, in iubire nu imi convine ca depinzi de alta persoana.
    3.Cocaina.Prietena mea cea mai buna s-a drogat 14 ani cu cocaina, a avut tot ce si-a dorit pe lumea asta, dar in fata cocainei , esti un nimeni.I-a spus mamei ei:”Nu ma intereseaza ca mai traiesc 3 sau 5 ani, cat mai traiesc, eu ma droghez!”Mama ei a murit la 57 de ani, dupa ce timp de 4 ani a incercat toate metodele de dezintoxicare.Cand am citit ca la drogati sunt implicati aceeasi neurotransmitatori ca la epileptici, am ras si mi-am zis in sinea mea ca Mihaela cheltuia o groaza de bani pe luna ca sa simta ce simteam eu in copilarie.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro