”Era acea sete care se adunase în corpul nostru de foarte mulți ani. Cuvinte în lanțuri pe care nu le puteam rosti decât pe buzele visărilor noastre. Totul era înconjurat de miracolul verzui al corpului tău, ce peisaj pitoresc! Înlăuntrul formelor tale, atingerea mea, murmurul apelor mele înfiora genele florilor. În seva buzelor tale își lasă parfumul toate fructele din lume, sângele rodiilor, întinderea nesfârșită a mammeeului și limpedele ananas. Strângându-te la piept, am simțit mirajul formelor tale pătrunzând din vârful degetelor în tot sângele. Mireasma stejarului pur, amintirea nucilor, respirația verde a frasinului… Orizontul și întinderea pământului – le-am urmat cu un sărut. Uitând toate cuvintele, numai așa vom putea zămisli acel limbaj capabil să înțeleagă privirile furișate ale ochilor noștri închiși. Ești aici, intangibil, și totuși universul pe care îl simt prezent în camera mea. Absența ta se naște înfiorată din fiecare ticăit al ceasului și din pulsația razelor de lumină; te simt respirând prin fereastră. Distanța de la tine la palmele mele o acopăr cu mângâieri, sunt cu tine pentru un minut și în același timp cu mine pentru un moment. Iar sângele meu este miracolul care curge prin venele aerului din acel spațiu situat între inimile noastre. Miracolul verde al peisajului meu trupesc capătă în corpul tău perfecțiunea naturii. Plutesc prin ea mângâind cu degetele dealurile molcome, mâinile mele se afundă cu patimă în văile umbrite și mă simt învăluită în ramurile tale, răcoroase și verzi. Pătrund erotic întregul pământ, căldura lui mă primește și corpul meu întreg e atins de prospețimea frunzelor catifelate. Roua e însăși sudoarea unui iubit, perpetuu reinventat.
Sursă foto: reproduction-gallery.com
Nu e dragoste, nici sensibilitate, nici afecțiune, e viața însăși, viața mea, pe care am descoperit-o în mâinile tale, pe buzele tale și la pieptul tău. Simt gustul migdalelor, coborât în mine de pe buzele tale. Lumile noastre nu s-au înstrăinat niciodată. Inima unui munte n-o poate ști decât un alt munte.
Prezența ta plutește pentru un moment sau două ca și când mi-ar înfășura întreaga ființă în febra așteptării următoarei dimineți. Știu că suntem împreună. În acel moment al revelației senzoriale, mâinile mele se scufundă în mireasma portocalelor, iar trupul meu se lasă în voia îmbrățișării tale.”
O scrisoare a Fridei Kahlo către Diego Rivera. Am tradus din ”Jurnalul Fridei Kahlo: Un autoportret intim”, care cuprinde și corespondența dintre cei doi mari artiști, îndrăgostiți așa cum puțini ar putea s-o facă, pentru mai mult de 27 de ani. Scrisoarea se intitulează ”Auxochrome – Chromophore”, ceea ce nu se poate traduce decât pe filieră grecească: chroma înseamnă culoare, iar ”auxo” – a crește, deci auxochrome ar duce la structura ”ceea ce revarsă culoare”, iar chromophore = ”ceea ce produce culoare”. Culoarea este echivalentul simbolic al stărilor naturii, care se reproduc mimetic în sufletul celor capabili să le perceapă, în condițiile în care omul este văzut ca o replică la scară microcosmică a universului. E substanța care unifică și dă coerență tuturor elementelor care viețuiesc în același areal de proporții magnifice, putând consona pe aceeași vibrație, cu aceeași intensitate. Panteism și credința în sacralitatea lumii, care izvorăște din același principiu suprem, a cărui existență nu poate fi negată, întrucât oferă o cheie de înțelegere a lumii și a relațiilor infracosmice. Un pattern existențial demn de a fi reconsiderat.
Alta:
”Diego,
Adevărul este, copleșitor, n-aș vrea nici să vorbesc, nici să dorm, să ascult sau să iubesc. Doar să mă simt captivă în sângele tău, cu totul în afara timpului și a oricărei magii, înlăuntrul temerilor tale, a neliniștilor tale, și, mai presus de toate, în fiecare bătaie a inimii tale. Toată nebunia asta, dacă aș întreba-o despre tine, știu, în tăcerea ta, că ar fi doar patimă dezlănțuită. Eu îți cer violență, în tot nonsensul ei, iar tu, tu îmi dai grațiosul din tine, lumina ta și căldura. Aș vrea să te pictez, dar nu există culori, pentru că sunt atât de multe în tumultul confuziei mele, toate având forma concretă a iubirii imense pe care ți-o port.”
Sursă foto: artsy.com
Cuvinte care au condimente rare, exotice. O iubire care o apropie de femeile arhetip din literatură și mitologie. Cred, și pe bună dreptate, că Frida Kahlo poate fi considerată un mit. Ceea ce trebuia să știu despre relația lor tumultuoasă am aflat dintr-un articol pe care vi-l recomand cu căldură. Dar nu era destul, cu siguranță mai sunt multe de aflat ca să ne putem explica o fire atât de profundă, cu o capacitate atât de mare de a se dărui necondiționat. Ce o făcea irezistibilă? Ce îi provoca fericire sau o putea cufunda în tristețe?
Iată câteva lucruri interesante:
- Frida purta parfumul Shocking al designer-ului italian, Elsa Schiaparelli, lansat în 1937. Notele de vârf ale acestuia includ aldehide, bergamotă și tarhon, cu note de mijloc de iasomie, trandafir și miere. Notele sale de bază sunt picante – cuișoare și civet. Apropiații spun că că simțeau când Frida era aproape datorită mirosului de trandafiri și miere.
- Fridei îi plăcea să aibă grijă de aspectul ei, în ciuda tuturor durerilor fizice și emoționale pe care le-a suferit. Spunea: ”În fond, suntem în stare să suportăm mult mai mult decât ne gândim că am putea suporta.”, pentru că a fost mai mult decât femeie și mai mult decât puternică.
Sursă foto: bohemianpage.com
- Îi plăcea să-și asorteze oja cu rujul roșu, brandul preferat fiind Revlon, fondat în anii 1930.
- Frida Kahlo era cunoscută în adolescență pentru indisciplina de care dădea dovadă la școală. Când avea doar șapte ani, a ajutat-o pe sora ei de 15 ani, Matilde, să fugă cu prietenul ei la Veracruz. Aceasta a fugit pentru că părinții lor, în special mama, erau catolici stricți care trăiau conform Bibliei.
- Se pare că Frida Kahlo nu era timidă atunci când era vorba despre bărbați. L-a abordat pe viitorul său soț Diego Rivera, când lucra la o pictură murală la școala acesteia. Era unul dintre cei mai admirați artiști din întreaga lume la acel moment, iar Kahlo i-a cerut sfaturi despre cum se ajunge celebru ca artist.
- Deși nu ar fi fost mare lucru astăzi, Rivera era de fapt cu 20 de ani mai în vârstă decât Kahlo. La câțiva ani după ce s-au întâlnit, Kahlo a început o relație cu pictorul și, în cele din urmă, s-a căsătorit cu el în 1929, în ciuda dezacordului mamei sale. A fost o căsătorie pasională, dar tumultuoasă, plină de infidelitate. Se spune că Frida Kahlo s-a culcat chiar cu Leon Trotsky, care era prieten cu ambii artiști.
- Kahlo era bisexuală și s-a culcat atât cu bărbați, cât și cu femei, inclusiv dansatoarea, cântăreața și actrița franțuzoaică Josephine Baker. Deși Rivera a acceptat relațiile lui Kahlo cu alte femei, era gelos față de bărbații cu care aceasta se culca.
Sursă foto: trendymode.tumblr.com (Frida Kahlo și Getrude Bloom)
- La un moment dat, Rivera a avut o aventură cu sora mai mică a lui Kahlo, Cristina. Cuplul a divorțat în cele din urmă în 1939, doar pentru a se recăsători în 1940. Din păcate, a doua căsătorie nu a fost mai bună decât prima. După ce a aflat despre aventura lui Rivera, Kahlo nu și-a revenit timp de un an, renunțând la desen.
- Când s-a întors la șevalet, a fost inspirată de o crimă prezentată în ziarul local, despre un bărbat care credea că soția sa îl înșela, înjunghiindu-i presupusul partener de 20 de ori.
- Diego nu i-a fost alături când a avut avortul aproape fatal care i-a inspirat pictura Spitalul Henry Ford. De fapt, el dispăruse câteva zile bune și suspiciunea era că avea o aventură în timp ce soția lui era pe moarte. Acesta este și motivul pentru care Diego nu este prezent în pictură. ”Niciodată nu pictez vise şi coşmaruri. Pictez doar propria mea realitate.”, din care, iată își exclusese iubitul absent.
Sursă foto: articles.mamaslatinas.com
- Kahlo a trebuit să pună capăt la trei sarcini în timpul vieții. În ciuda a cât de mult își dorea un copil cu Rivera, nu a putea avea niciodată unul din cauza problemelor de sănătate și a rănilor permanente pe care le-a suferit în urma accidentului de mașină. Sunt celebre cuvintele ei: ”Am avut două accidente mari în viaţa mea: Diego şi un accident de tramvai. Diego a fost de departe cel mai rău.”
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Te iubesc. Te văd. Țin acest moment pentru tine – zen și arta intimității
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
