Frumoasa din pădurea adormită

Catchy

5 December 2014

“Şi am ca referinţă basmul lui Basile, cel de dinainte de Perrault, acea primă versiune care acum e teribil de cenzurată. Cea în care prinţesa nu se trezeşte fiindcă o sărută prinţul, ci fiindcă îi naşte gemenii. Iar regina mamă care e neam de căpcăun vrea să îi mănânce pe copii şi pe prinţesă.

Nu mai am nici 16 ani, nu locuiesc într-un castel, nu sunt nici de sânge regal iar la botezul meu n-au fost ursitoare. Adică d-alea din basme, nu actriţe îmbrăcate în personaje de basm spre încântarea adulţilor de la petrecere. Nici nu ştiu să torc iar când m-am jucat cu fusele bunicii nu m-am înţepat şi nici nu m-am otrăvit.

De otrăvit m-am otrăvit şi am fost otrăvită abia anul trecut.

La_Belle_au_Bois_Dormant_-_Sixth_of_six_engravings_by_Gustave_Doré

Am simţit cum mi se rupe inima în bucăţi din cauza unei glume proaste. Şi totul s-a dus în jos de aici. Cu fiecare zi am simţit că între mine şi lume se ridică un zid care acum e atât de înalt încât nu mai văd decât rareori lumina. Şi în fiecare zi liane cu ghimpi îl înfăşoară tot mai strâns, aşa că simt că sunt ruptă-n două. Partea vizibilă, cică e în viaţă şi se achită cât poate, cum poate, de îndatoriri. De fapt e doar o carcasă pe care simt că o ”operez de la distanţă”. Ca şi când cele două părţi ar fi conectate prin fire de marionetă. Partea adevărată, sinele meu interior, cel care ar trebui să acţioneze direct, să trăiască, să se bucure e undeva departe, sufocat, în întuneric. De fiecare dată când încerc să fac ceva ce-mi plăcea în speranţa că o să fie bine şi acum, simt că lianele se strâng şi ghimpii îmi intră şi mai adânc în suflet şi-mi sug orice urmă de energie.

Iar când, cu rare ocazii, vreo activitate îmi aduce pentru cinci, poate zece minute zâmbetul pe buze, de râs e tot mai greu să râd, simt că ”cineva” îmi dă peste mână, fiindcă nu sunt demnă de asta.

Am crezut toată viaţa că fiecare merită ceea ce i se întâmplă. Că tot ce i se întâmplă unui om e o lecţie din care trebuie să iasă mai bun, mai înţelept.

Dar nu înţeleg de ce mi s-au întâmplat multe, mai ales în vara asta. Cu cât mă străduiesc mai mult măcar să nu mă înrăiesc, cu atât mai rău sunt lovită. Despre îmbunătăţire şi înţelepţire nu am curaj să vorbesc fiindcă simt că am fost mai bună şi mai înţeleaptă înainte a mi se întâmpla toate cele.

Şi permanent am de înfruntat o dilemă. Dacă merit tot ce mi s-a întâmplat, înseamnă că sunt cel mai rău om de pe faţa pământului. Dacă nu sunt un om atât de rău, de ce nu încetează loviturile?

Fiecare zi e doar o continuă luptă cu tristeţile şi cu căpcăunii mei.”

Textul aparține unei necunoscute, care ne-a mai cerut ajutorul și aici, aici, aici



Citiţi şi

Bunica se pregătește să plece…

Să mă iubească aşa cum sunt

De ce sunt frumoase femeile triste

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
896 views

Your tuppence

  1. Alter Ego / 7 December 2014 15:43

    Lotus, mulţumesc. Încerc din răsputeri să îmi scriu propriul basm, numai că pe moment e în gama horror iar mie nu-mi place această gamă câtuşi de puţin.
    Încerc alături de soţi şi de Adriana să îmi recapăt zâmbetele.
    Dar tot în Basile mă trezesc, cu căpcăunul sub pat şi uneori ca Sisif

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply
  2. lotusull / 5 December 2014 19:28

    Și dacă v-ați alege drept referință alt basm?
    Lăsați cărțile cu povești și tot ce știați și, scrieți propriul basm. Ce spuneți, vă prindeți în joc ? Chiar aș fi curioasă – dar asta doar în condițiile în care dvs simțiți că puteți și vă doriți.
    Nu există nicio condiție, nicio cerință, puteți scrie liber. Doar renunțați la toate poveștile ce vi s-au spus sau le-ați citit. Și, eventual, pentru că există posibilitatea ca povestea dvs să fie de folos și altcuiva, introduceți în context o metaforă/ o lecție/ o învățătură, etc.
    A, și mai ceva. Dar asta, din nou, doar dacă dvs simțiți că vă va face bine. Căutați pe cineva ce știe să asculte. Poate fi un prieten, un preot, un terapeut sau altceva.
    Nu sunteți un om rău. Chestia e să aflați ce faceți cu acele lovituri. Cumva astea sunt inerente condiției de adult. Vă las ceva. Poate vă va spune ceva, poate nu – nu e niciun bai dacă va fi așa. Aș fi curioasă – of, știu, sunt groaznic de curioasă 🙂 – ce vă inspiră.
    https://www.youtube.com/watch?v=sHv1A91M8sk

    Numai bine să aveți.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro