Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

God Save the Queen!

2 June 2020

La 2 iunie 2020 se împlinesc 67 de ani de la ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Ceremonia a avut loc la Westminster Abbey şi a fost condusă de Geoffrey Fisher, Arhiepiscop de Canterbury. La 27 de ani, Elisabeta devenea cel de-al 38-lea monarh încoronat în această catedrală.

Regina Elisabeta a II-a (Elizabeth Alexandra Mary de Windsor) s-a născut la 21 aprilie 1926*, la Londra, ca fiică a prinţului Albert, duce de York, viitorul rege George al VI-lea şi a Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York. Regina Elisabeta a II-a este şeful Casei de Windsor, Casa Regală a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Cursul vieţii prinţesei Elisabeta avea să se schimbe în 1936, odată cu moartea suveranului George al V-lea, bunicul său de care era foarte apropiată. În decembrie 1936, după abdicarea lui Eduard al VIII-lea, fratele său, ducele Albert de York a fost proclamat rege, sub numele de George al VI-lea. După ce tatăl său a urcat pe tron, prinţesa Elisabeta a devenit moştenitoare a tronului, având titlul de Alteţa Sa Regală Prinţesa Elisabeta.

La 6 februarie 1952, regele George al VI-lea a murit în somn, la reşedinţa de la Sandringham, el suferind de cancer la plămâni. Prinţesa moştenitoare Elisabeta, care avea doar 25 de ani a fost imediat proclamată suverană a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, sub numele de Elisabeta a II-a. Anunţul morţii tatălui său a venit în momentul în care se afla în vizită oficială în Etiopia, într-un tur al Commonwealth împreună cu soţul său Philip, ducele de Edinburgh. S-a întors imediat în ţară, statutul său fiind recunoscut oficial, la 8 februarie, în cadrul Consiliului de Ascensiune întrunit la Palatul St. James din Londra. Cu acest prilej, heralzii regali din Anglia şi Scoţia au proclamat în mod public regina în scurte ceremonii ţinute la Londra, Windsor şi Edinburgh.

După 15 luni, în care importantul eveniment a fost pus la punct până în cel mai mic detaliu, la 2 iunie 1953 s-a desfăşurat la Westminster Abbey ceremonia de încoronare a reginei Elisabeta a II-a. Ceremonia de încoronare a avut loc în faţa a peste 7.000 de invitaţi, inclusiv prim-miniştri şi şefi de state din Commonwealth, şi a milioane de oameni care au ascultat la radio sau au privit la televizor pentru prima dată o transmisiune făcută în direct a unui astfel de eveniment. Însă, în era de dinaintea comunicaţiilor prin satelit sau a înregistrărilor, alte milioane de spectatori din America de Nord au avut de aşteptat câteva ore până au reuşit să vadă ceremonia. Prima ceremonie care a fost transmisă în direct la radio a fost cea a regelui George al VI-lea în 1937.

Prim ministrul Sir Winston Churchill, dar şi alţi oameni politici, s-au numărat printre cei care s-au opus transmiterii în direct la televizor a ceremoniei din interiorul Catedralei, văzând acest fapt ca pe o intruziune a tehnologiei într-un moment sacru, ceremonia de încoronare fiind bogată în semnificaţii religioase şi asociaţii istorice vechi de sute de ani. Ultimul cuvânt l-a avut tânăra regină, care a decis transmisiunea în direct a întregului eveniment. Singurul moment care nu a fost televizat a fost acela al ungerii sfinte cu mir.

Designerul britanic Norman Hartnell a fost însărcinat cu realizarea rochiei de ceremonie. Aceasta nu a fost văzută de nimeni până ziua încoronării, un poliţist păzind zi şi noapte camera unde era realizată. Şcoala Regală de Brodat (Royal School of Needlework) a decis ca tot personalul, inclusiv elevii să ajute la brodarea rochiei. Norman Hartnell a gândit rochia ca pe o imagine a speranţei pentru Regat după o serie de ani dificili. Astfel, au fost cusute pe rochie simbolurile florale ale ţărilor din Regatul Unit şi ale celorlalte state din cadrul Commonwealth, între care: trandafirul englez Tudor, ciulinul scoţian, prazul galez, trifoiul irlandez, frunza arţarului canadian, feriga de argint din Noua Zeelandă, florile de lotus pentru India şi Ceylon, grâul, bumbacul şi iuta pentru Pakistan.

Elisabeta a II-a a depus jurământul de credinţă, fiindu-i înmânate simbolurile autorităţii – globul, sceptrul şi inelul regal cu safire şi rubine. Cel mai important moment a fost acela în care Arhiepiscopul de Canterbury a aşezat coroana masivă din aur a Sfântului Edward, ce cântăreşte peste două kilograme şi este împodobită cu 440 de pietre preţioase şi semipreţioase, pe capul Elisabetei, finalizând astfel încoronarea noii regine a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.

Arhiepiscopul de Canterbury a prezentat-o ca fiind „Regina domniilor voastre fără echivoc”, prin drept ereditar. Invitaţii, la rândul lor, s-au ridicat şi au strigat „God Save the Queen!”, momentul fiind marcat de trâmbiţele care au răsunat şi de salvele de tun care au fost trase. În transmisiunile radio şi TV s-au făcut auzite cuvintele Reginei: „De-a lungul întregii mele vieţi şi cu toată inima mea mă voi strădui să fiu vrednică de încrederea voastră”. În ziua ceremoniei, un număr estimat la aproape trei milioane de oameni s-au aflat pe străzile Londrei pentru a fi părtaşi la o nouă etapă a monarhiei britanice. Mulţimea era aşezată de o parte şi de alta a traseului ce pornea de la Palatul Buckingham şi se încheia la Westminster Abbey. Regina Elisabeta a II-a şi prinţul consort Filip au făcut acest traseu în trăsura regală aurită, care a fost folosită pentru prima dată în 1761 la încoronarea lui George al III-lea şi căsătoria acestuia cu prinţesa Charlotte de Mecklenburg-Strelitz.

Regina Elisabeta a II-a este guvernatorul suprem al Bisericii Anglicane, conducătorul suprem al forţelor armate, fiind şi sursa onorurilor, conferind medalii şi ordine. În 1977, a avut loc Jubileul de Argint, respectiv 25 de ani de la ascensiunea sa pe tron, în 2002 a fost aniversat Jubileul de Aur şi în 2012, Jubileul de Diamant, marcând 60 de ani de domnie. Regina Elisabeta a II-a este cel mai longeviv monarh în viaţă din lume, iar în istoria Regatului Unit are cea mai lungă domnie, depăşind-o pe regina Victoria (1837-1901) la 9 septembrie 2015. La 6 februarie 2017, regina Elisabeta a II-a a sărbătorit Jubileul de Safir, în această zi împlinindu-se 65 de ani de la urcarea sa pe tron. În 2018, regina Elisabeta a II-a a aniversat împlinirea a 66 de ani de la urcarea sa pe tronul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în cadrul unei ceremonii private desfăşurată pe domeniul său de la Sandringham. Aniversarea a fost salutată cu 41 de salve de tun de către Trupele regale de artilerie călare în Green Park din Londra şi cu 62 de salve de tun de Honourable Artillery Company la Turnul Londrei.

HM Queen Elizabeth II and HRH Duke of Edinburgh in the Gold State Coach, The Coronation, 2nd June 1953.

În cei 68 de ani de domnie, Regina a promulgat mai mult de 3.500 de Acte ale Parlamentului, a conferit peste 400.000 de distincţii şi premii şi a acordat personal peste 610 de decoraţii şi titluri. Regina Elisabeta a II-a a întreprins 261 de vizite oficiale în străinătate, incluzând 96 de vizite de stat în 116 ţări diferite. Primul turneu în Commonwealth întreprins în calitate de regină a început la 24 noiembrie 1953 şi a inclus vizite în Canada, Insulele Bermude, Jamaica, Panama, Fiji, Tonga, Noua Zeelandă, Australia, Insulele Cocos, Ceylon, Aden, Uganda, Libia, Malta şi Gibraltar. În mai 2011, Regina a efectuat o vizită istorică în Republica Irlanda, fiind prima vizită a unui monarh britanic de la obţinerea independenţei Irlandei (regele George al V-a a vizitat Irlanda în 1911).

Regina a avut sub patronajul său peste 600 organizaţii caritabile sau cu scop educativ şi social. Dintre acestea, peste 400 de organizaţii le-a patronat încă din 1952. În ultimii ani, regina şi-a limitat programul de vizite peste hotare, însă îşi îndeplineşte îndatoririle oficiale pe teritoriul Regatului Unit. În decembrie 2016, aceasta a declarat că îşi va reduce implicarea în activităţile organizaţiilor şi instituţiilor de caritate, academice şi sportive delegând responsabilitatea altor membrii ai familiei regale.

Despre ziua de naștere a Reginei

*21 aprilie 1926 este data de naştere a reginei Elisabeta a II-a, însă suverana britanică este sărbătorită oficial în cea de-a doua sâmbătă din luna iunie, tradiţional marcată printr-o ceremonie denumită „Trooping the Colour” („Salutul Culorilor). Anul acesta, ceremonia de pe 13 iunie a fost anulată.

1952

1983

Începând din 1748, aniversarea unui suveran britanic este oficial celebrată în iunie, printr-o ceremonie denumită „Trooping the Colour” (Salutul Culorilor). Această ceremonie îşi are originea în pregătirile pentru război din trecut, când toate steagurile erau arătate soldaţilor britanici înainte de luptă, pentru ca aceştia să le recunoască în iureşul bătăliilor.

În weekendul trecut. 🙂 Aici, știrea. 

Sursa



Citiţi şi

Regina, la 94 de ani

Regina Elisabeta a renunţat la hainele de blană

Îmbrățișarea care a încălcat protocolul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro