Ştiu că s-a mai scris despre asta, dar simt nevoia să o repet: suntem nişte plângăcioşi. Eu, de exemplu, mă plâng tot timpul. Şi prietenii mei la fel. Prietenii prietenilor mei nu sunt nici ei mai prejos. Că e criză şi eeeeh, dacă nu era criză, ce bine ne mergea acum! Că e prea cald afară vara, că e prea frig iarna. Că X nu mai sună, că Y sună prea des. Că ţara asta în care trăim nu ne oferă nicio perspectivă şi pe alte locuri câinii umblă cu covrigi în coadă. Că mâine o să plecăm cu toţii, însă nicio sutime din cei care se plâng zilnic nu fac nimic în sensul asta.
Ce o să spun acum, însă, s-ar putea să vă şocheze. Ne merge foarte bine! Dacă ar fi fost să aleg o perioadă în care să trăiesc, dintre toate cele de până acum, tot pe aceasta aş fi ales-o. Da, aţi auzit bine! Trăim într-o societate care ne acceptă aşa cum suntem. Cu bune şi cu rele. Într-o societate în care mă pot îmbrăca după cum mi se năzare mie dimineaţă, fără să mă oprească poliţia pe stradă şi să mă trimită să mă schimb, aşa cum se întâmpla pe vremea bunicii. Într-o societate în care ne putem manifesta fără nicio problemă orice nemulţumire care ne trece prin cap, fără a ne fi teamă, că a auzit cineva care nu trebuie şi ne-ar putea face rău. Într-o societate în care pot să fiu femeie şi să fac fix ce îmi doresc eu. Să lucrez cot la cot cu bărbaţii, să ocup poziţii fruntaşe, să port pantaloni, să votez… să contez.
Da, se poate mult mai bine ca aici şi decât acum. Dar se poate şi mult mai rău. Avem un acoperiş deasupra capului şi nişte oameni care ne iubesc şi ne acceptă pentru cum suntem. Mi-am propus să fiu mai recunoscătoare pentru ceea ce am şi mulţi dinaintea mea nu au avut. Şi mulţi încă nu au nici pe sfert iar noi, cei care avem, putem face tot posibilul să le donăm un strop din fericirea noastre şi celorlalţi. Eu mă simt un om norocos. Şi voi continua să fiu pentru că am încredere că mâine poate fi aşa cum vreau eu să fie, chiar dacă singura garanţie este cea a acestei clipe…
Azi am abuzat de optimism, dar asta şi pentru că m-am gândit că va fi molipsitor. A fost? 🙂
Citiţi şi
Incel, hikikomori, băieți pierduți: o hartă a singurătății moderne
Vara urbană: ventilator sau aparat de aer condiționat portabil?
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
