Un clasic al anilor ’70, „Les Choses de la Vie” e o meditație vizuală despre iubire, timp și fragilitatea vieții.
Les Choses de la Vie (The Things of Life, 1970), regizat de Claude Sautet, este genul de film pe care nu îl vezi doar, ci îl porți cu tine, ca pe un parfum rar care nu se mai fabrică. Un poem cinematografic despre fragilitatea vieții, complexitatea iubirii și greutatea alegerilor pe care le facem – sau pe care nu le facem.
El: Te iubesc ca pâinea și sarea mea, te iubesc, inima mea!
Povestea începe abrupt, cu un accident de mașină. Pierre (Michel Piccoli), arhitect de succes, rămâne prins între fiarele contorsionate, iar timpul se rupe. În acele clipe suspendate, amintirile îi revin în valuri: copilăria fiului, momentele cu soția sa, Catherine (Lea Massari), și dragostea intensă, dar instabilă, pentru Hélène (Romy Schneider). Între cele două vieți – una sigură și una pasională – Pierre ezită. Scrie o scrisoare către Hélène, dar soarta va decide dacă ea o va citi vreodată.
Sautet filmează nu doar personajele, ci și tăcerile și spațiile invizibile dintre ele. Folosește lumina naturală, montajul eliptic și ritmul reținut pentru a sugera ceea ce cuvintele nu pot spune. Secvențele accidentului, în slow motion și imagini fragmentate, sunt o meditație vizuală asupra fragilității existenței. Romy Schneider joacă cu o delicatețe controlată, lăsând emoțiile să se ghicească în priviri și în pauzele dintre cuvinte, ceea ce face personajul și mai tulburător, iar Piccoli compune un portret al bărbatului care își descoperă vulnerabilitatea prea târziu.
– De ce mă iubești?
– Pentru că ești bătrân și urât!
O dramă romantică și o reflecție filosofică despre memorie, timp și deciziile care ne scriu destinul. Și, mai ales, despre ce rămâne când nu mai rămâne nimic de spus.
Pe Romy o știți mai bine, poate și pentru povestea ei de dragoste cu Alain Delon. Pe actorul francez poate mai puțin. Dar Piccoli a fost un actor al tandreței și cruzimii, al grației interioare și al decadenței subtile. A traversat Nouvelle Vague, experimentalul european și comedia neagră cu aceeași eleganță, aducând umor în tragedie și gravitate în absurditate. Fiecare film este o lecție despre prezență, adaptabilitate și profunzime. Am scris despre două dintre marile filme în care a jucat: Farmecul discret al burgheziei (Buñuel, 1972) – o satiră suprarealistă a burgheziei, și Belle de jour (Buñuel, 1967).
FAQ – Întrebări frecvente
1. Cine a regizat „Les Choses de la Vie”?
Claude Sautet, unul dintre cei mai apreciați cineaști francezi ai anilor ’70, cunoscut pentru portretele sale sensibile ale vieții de zi cu zi.
2. Despre ce este filmul?
Povestea unui arhitect prins între două relații și între viață și moarte, spusă printr-un amestec de flashback-uri, tăceri și momente de introspecție.
3. De ce este considerat un clasic al cinematografiei franceze?
Pentru combinația de poezie vizuală, profunzime emoțională și interpretări memorabile, care îl fac actual și după peste 50 de ani.
Titlul original: Les Choses de la Vie
Titlul în limba română: Lucrurile vieții
Anul lansării: 1970
Regia: Claude Sautet
Scenariul: Claude Sautet, Jean-Loup Dabadie, după romanul omonim de Paul Guimard
Muzica originală: Philippe Sarde
Imaginea: Jean Boffety
Montajul: Jacqueline Thiédot
Scenografia: Pierre Guffroy
Costumele: Jacques Fonteray
Distribuția:
• Michel Piccoli – Pierre Bérard
• Romy Schneider – Hélène Halma
• Lea Massari – Catherine Bérard
• Jean Bouise – François
• Gérard Lartigau – Bertrand Bérard
Durată: 89 minute
Premii și nominalizări:
• Premiul Louis Delluc (1970) – câștigător
• Festivalul Internațional de Film de la Cannes (1970) – selecție oficială în competiție
• Nominalizare César pentru Cel mai bun actor – Michel Piccoli (1976, retrospectiv)
Citiţi şi
Brigitte Bardot și cei patru soți ai săi: o viață în patru acte
Romy Schneider: De ce l-am iubit pe Alain
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
