Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Locuri şi amintiri

20 July 2019

Miroase cald a valuri și adie boare de nisip înfierbântat sub soarele vacanțelor noastre cele de toate verile (măcar visate, dacă nu trăite clasic la mal de mare), iar orașul meu capătă iz de tăcere aburită.

E miez de iulie și străzile pe care îmi port pașii mă învață că locurile au amintiri. Un tei sub care am visat, o bancă pe care ne-am odihnit alături de cineva drag (poate încă drag, poate încă prezent; poate încă drag, poate totuși absent), un balcon din care admiram forfotul pieței învecinate sau ne lăsam atrași de murmurul aleilor populate de copii tot mai gureși, un… ori o…

Toate își au poveștile lor, pe care doar nouă ni le pot șopti, căci locurile sunt altele pentru fiecare în parte; și uite așa lumea se umple de spații unice, după cum nerepetabilului îi aparțin privirile ce le traversează, sufletele care le îmbrățișează, oamenii care le populează. Dacă locurile ar avea amintirile lor despre cei cu care s-au întâlnit, oare ce fel de persoane am fi pentru ele?

Amintirile sunt parte din noi și își au locurile lor. Locuri în inimă (preiau aici sintagma-titlu a unui film pe care unii, poate, l-au văzut). Le știm, ne sunt familiare, ne așteaptă cuminți ori răsar năvalnic, chiar când uitaserăm că le mai avem. Câteodată, le lăsăm să devină copleșitoare; cel mai adesea însă le reașezăm acolo de unde vin: în trecut. Iar noi redevenim ai prezentului, pe care ne străduim să-l trăim ca pe un dar. Darul miracolului de a fi viu.

Da, locurile au amintiri, iar amintirile au locul lor…

Guest post by Isabela

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Între 33 și 38 de ani – perioada cea mai grea pentru femeile de azi?

Pentru viitoarele mămici singure

Am trăit nenumărate sfârșituri, o să trec și peste ăsta

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
75 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro