Am închis cartea cu ciudă… Ah, pentru unele povești, aș vrea un alt sfârșit, aș vrea să pot interveni și să le ofer personajelor, după lungul și durerosul lor periplu prin viață, răsplata meritată. Dar, la fel în realitate, nici în cărți aceasta nu vine întotdeauna. Căci lumile imaginare, oricât de mult ar fi tributare idealurilor pe care le purtăm fiecare într-un colț de suflet, devin neverosimile odată ce sunt complet rupte de cruda logică a cotidianului. Mai cu seamă poveștile contemporane, ale căror personaje te aștepți să coboare dintre coperți și să-și continue viața începută în carte în aceeași dimensiune cu tine.
Am închis cartea cu ciudă, căci aș fi vrut să pot să stau de vorbă cu Luluța (Steluța), protagonista celei de-a doua cărți semnate de Nicoleta Beraru, romanul „Luluța și Petrișor sau Povestea cuiburilor părăsite”, să-i fiu puțin prietenă, puțin mamă și puțin soră… căci dorurile, durerile, zbaterile, chinurile și luptele ei nu-mi sunt deloc străine, așa cum nu-i sunt străine niciunui cititor.
sursă foto: avehistoria.blog
Romanul Nicoletei Beraru tratează câteva aspecte fundamentale ale societății românești de azi – de la drama familiilor separate de străinătate (mama plecată la muncă în Belgia pentru a-și susține copiii rămași acasă la liceu, respectiv facultate), la diferențele de clasă, educație și mentalitate dintre tinerii veniți de la sat și cei crescuți la oraș (pe de o parte, Luluța, pe de alta, Andra și Ștefan), la modul în care sunt percepute, înțelese și asumate zbaterile străzii ca răspuns la politicile guvernanților, până la suferința din dragoste (Dor-el sau El Dor) și renunțarea la iubire (Ștefan), toate sunt cuprinse, analizate și disecate în profunzime.
Minuțioasă precum un neurochirurg, Nicoleta a demonstrat încă de la prima sa carte „Ardei Iuți, povestiri la imperfect”, că este un bun cunoscător al psihicului uman, construindu-și personajele cu atenție la nuanțe și la detalii, plasându-le firesc în mediul lor de viață, mediu redat complex, atât prin descrieri ample, cât și prin limbajul specific. Și aici aș vrea să aduc în discuție acele dialoguri din carte redate în grai moldovenesc, mai solicitante și mai greu de citit. Ei bine, tocmai aceste fragmente sunt cele ce-i conferă poveștii adâncime și veridicitate și te obligă să ieși din obișnuința de cititor, să le parcurgi cu atenție sporită și să-ți acorzi mai mult timp pentru a le înțelege pe deplin… Iar când intri în ritm, melodicitatea molcomă, dulce-legănată a cuvintelor terminate cu predilecție în litera „î” începe să-ți răsune în minte ca un descântec vechi și nou în același timp, ca un descântec ce ține aproape amintirile de prezent, morții de cei vii, copiii de mame și dorul de inimă.
„Luluța și Petrișor” – un roman incomod ce nu se sfiește să-ți prezinte adevăruri tăioase, caractere ce nu cred în balcanicul „merge și așa”, destine ce se sustrag fatalității.
Cartea este disponibilă pentru comandă aici.
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
Povestea care nu ar fi trebuit să fie scrisă așa
Autori Catchy la Târgul de carte Bookfest 2024, București, 29 mai – 2 iunie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
