Mă iubesc de când mă știu

Rosemari Țigănilă

26 November 2013

Privesc în urmă şi mă descopăr cu duioşie. N-am cum să nu-mi fiu dragă. M-am dovedit a-mi fi cel mai loial prieten, cel mai credincios partener, cel mai de nădejde sfătuitor, cel mai de bătaie cal.

Mă iubesc de când mă ştiu.

De mic copil, mă admiram şi mă preţuiam din cale afară. Am fost genul care nu se murdărea, nu se julea în genunchi, nu-şi strica hainele sau jucăriile. Blondă ca o cosânzeană, cu ochii mari, de culoarea cerului, mlădie ca un spic de grâu (vorba poeziei), mă visam o zână din poveşti, coborâtă printre oameni. Am intrat în viaţă cu entuziasm, convinsă că succesul mi-e asigurat cu aşa cărţi norocoase. Eh, viaţa m-a aruncat încolo şi-ncoace, m-a dat cu capul de câteva praguri şi mi-a râs în nas de câteva ori… Eu să fiu sănătoasă, că m-am ţinut pe poziţii. Apoi, prin câte-am trecut împreună, din câte am ieşit şi-n câte ne-am băgat… Dar nu m-am abandonat şi m-am ţinut aproape, la bine şi la rău. Aşa, am devenit în timp cel mai bun camarad al meu. Prietenii vin şi se duc, cum îi poartă şi pe ei viaţa. Rudele sunt cum ţi le dă Dumnezeu. Ce să mai zic de parteneri! Dar eu, eu mi-am fost sprijin şi mi-am dat forţă să mă adun, chiar şi în cele mai grele momente. Şi tot eu mi-am ştiut cele mai copleşitoare bucurii, aşa cum nimeni n-a ştiut să le mai înţeleagă.

Îmi fac toate mofturile, îmi respect tabieturile. Mă răsfăţ când am nevoie, cum nimeni n-ar putea. Căci, mai bine decât mine, nimeni nu ştie ce-mi place. Şi cum şi cât.

Mă ştiu pe de rost, îmi cunosc toate tertipurile şi n-am cum să mă mint. Îmi sunt cel mai aprig critic şi cel mai mare fan. Cu mine îmi fac cele mai ambiţioase sau absurde planuri. Şi tot cu mine, stau faţă în faţă şi recunosc ce-am realizat, ce pot şi ce nu.

Încă mă surprind şi mă entuziasmez cu sentimente noi şi stări nebănuite, pe care, pe îndelete, le desluşesc, eu cu mine. Nici o şansă de plictiseală! Exersăm noi şi noi trucuri, scheme, stratageme.

Mă uit dimineaţa în oglindă. Privirea care îmi întoarce întrebările de-acolo e tot ce am mai de preţ.

Respect, răsfăţ, îngăduinţă, sinceritate, sprijin necondiţionat, disponibilitate, mania curăţeniei, conversaţie spirituală, umor fin, un trup de invidiat, furnizorul numărul unu de orgasme. Adun. Şi-mi dă cu plus. Și-atunci mă-ntreb: shall I marry me? Că aşa partidă bună nu mai găsesc!



Citiţi şi

Prietenul la nevoie de sex se cunoaște

Să nu îndrăznești să-mi ieși în cale!

Ştiu că voi muri de tânără

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,741 views

You want to keep reading, right?

Other great pieces by

Rosemari Țigănilă

Your tuppence

  1. Claudia / 28 November 2013 14:29

    :))) mi-a placut. Si mie imi place de tine, mi-a placut cum “te-ai povestit”! 😀 Si de mine.

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply
  2. Te toc – Talk Tabu | Catchy / 26 November 2013 16:51

    […] perechi de bocanci şi una de cizme, atât ai schimbat în perioada aia. Toate de o masculinitate de-ţi venea să te iei singură de… bărbat. El făcea toată treaba unei femei, vrând să te protejeze, să te lase în pace, să nu te […]

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Sorin Lucian Ichim / 26 November 2013 15:57

    Pai deja esti maritata cu tine, e obvious.
    Intrebarea e daca mai ai curaj de-o bigamie… 🙂

    Thumb up 7 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro