Mă scuzați, azi n-am putut să fiu o doamnă!

8 March 2018

Azi este despre noi, femeile. S-a umplut Facebook de flori, mailul a leșinat de felicitări și sigur, sigur vei primi o floare, măcar de la polițistul de proximitate. Este o zi în care suntem elegante și ne simțim speciale, așa cum este firesc.

Astăzi nu voi fi o doamnă, pur și simplu nu pot! M-a luat vertijul de foarte dimineață, când am auzit un ministru făcând urări de 8 martie „doamnelor, domnișoarelor și mamelor din întreaga țară”. @$&*%£#@¥₩€€!!!

Ieri am ajuns la o concluzie tristă: în România mea, cea pe care o iubesc și în care am ales să mă întorc, o mamă are mai puține drepturi și șanse de reintegrare socială și în câmpul muncii decât un recidivist! Dacă ai făcut un copil, ești pedepsită, pentru doi, ești out of bussines, la trei, ești deja caz pierdut. Dar primești flori și urări de 8 martie. Mulțumesc frumos, ce ₩¥£€£₩₩$#@$ să zic?

Ai ajuns acasă cu puiul tău, constați că nu ai teancurile de hârtii necesare obținerii indemnizației de creștere a copilului, ai născut cu două săptămâni mai repede, n-ai avut timp să le faci, ai avut poate o sarcină grea, soț plecat în străinătate să facă bani de cezariană sau ce știu eu din ce motiv, n-ai reușit să îți faci actele. Ghinion! Îți aduni puterile, îți iei furia laptelui și toate cele aferente sezonului, plus scoica cu bebe și te târâi prin birouri. O să fie deștepți care vor spune că nu-i așa, că legea e alta, că legea ne dă dreptul, că funcționarul trebuie să facă, să dreagă. Poate pentru nevestele lor! În viața reală, lucrurile stau așa cum vă spun. Bun, ai reușit să faci magii să depui aberațiile alea de hârtii, după două luni sau mai mult, intră indemnizația, retroactiv ce-i drept, dar noroc că-i așa pentru că lunile în care nu a fost deloc, ați făcut magii să instalați copilul cu tot ce trebuia, plus mama cu nevoile ei.

mama si copil

Vine indemnizația, dacă ai avut un salariu mic, ești terminată, ce contează că ai studii universitare, că ai avut „post bun”, dar un salariu mic, tu iei 1200 lei. Succes, draga mea, tocmai ai devenit o asistată social, întreținută de soț și ajutată de bunici, cu ouă și lapte de la țară, pune-ți specializările în cui și încearcă să nu cazi în depresie. Îți dau o veste bună, bebe are o ditamai alocația de 200 de lei  în primii doi ani de viață), cu ăia cumperi scutece pe trei săptămâni, vezi tu ce faci cu restul nevoilor lui. Ah! Să nu uit! Dacă mai alți copii, au și ei câte 18 euro pe lună, hai că e chiaburire deja!

Să nu îndrăzniți, voi, deștepții din sistem, să-mi spuneți că indemnizațiile sunt procent din salariu și că sunt unele foarte mari, or fi! 10% foarte mari, așa și? Marea majoritate a mămicilor ce fac? Ok, procent din salariu, dar cum faci în condițiile în care, în viața ta bugetară, mai apare un copil pe lângă cheltuielile trecute și îți scad veniturile? O să spună vreun cretin că așa este și în țările europene. Da, măi, ₩¥£€$#@, doar că alocațiile copiilor sunt mari și poți întreține copilul din acea alocație. La faza asta, m-ar trimite cu tot cu plozi să mă duc acolo dacă nu-mi convine. Ei, nu plec, rămân, că mi-am pus în cap să îmi cresc copiii frumos, acasă în România mea.

Orice mămică luptă, e în ADN-ul femeii, da, femeia asta căreia îi cerșiți votul cu urări de la mulți ani, orice mămică va căuta să facă venituri suplimentare, cum să crești doi sau trei copii cu indemnizația de la stat, stat la care ai cotizat și cotizezi, acolo unde vor plăti impozite și ăștia mici ai tăi pe care vrei să-i faci tu doctori, profesori, oameni de seamă. Nu te apuca până nu citești legea! Dacă aleșii cu indemnizații își mută afacerile pe neveste și mătuși, iar treaba merge și cardul primește sume mari de la stat, tu, draga mea, n-ai voie să faci venituri peste indemnizație. Dacă te încăpățânezi, pățești ca prietena mea care în timp ce creștea al doilea copil, a zis că nu-i greu să își rotunjească veniturile făcând polițe RCA. Ei bine, a încheiat două polițe înainte de a se încheia concediul de maternitate. După patru ani de la poveste, i-a venit decizia de a înapoia statului întreaga indemnizație pe cele 24 de luni. S-a judecat, dar degeaba. Au fost multe femei în cazul ei, o mamă singură și foarte săracă, a vândut o butelie și a fost nevoită să dea înapoi indemnizația deoarece a înregistrat venituri. După mult tam-tam, au schimbat legea și ai voie să produci nu mai mult de nici 1000 de euro pe an, aberant!

Susțin cu tărie faptul că ar fi necesară schimbarea legii și a abordării, mamele aflate în creștere copil să fie încurajate să producă, ok, să fie procent din salariu, dar să poți asigura întreținerea copiilor din alocație, dacă tot suntem țară europeană, veniturile mămicilor să nu fie impozitate pe perioada concediului maternal, doi ani nu sărăcește statul, și să se ridice plafonul. Există soluții, este nevoie de voință!

Vine momentul să te reintegrezi în câmpul muncii, legea spune că bla-bla, ai o grămadă de drepturi, iar angajatorul trebuie să te primească cu flori, realitatea este că aceeași lege are portițe și nu tot timpul ai un loc garantat în care să te întorci, repet, nu mă contraziceți $#@$₩¥#€, vin cu exemple în viață! Să poți primi cei 650 de ron pentru încă un an, neavând creșe, statul a fost drăguț și ți-a asigurat bani de bonă, te descurci tu cumva, dacă ești mamă singură mai greu, dar găsești tu o cale să te întorci la job cu 60 de zile înainte de termen.

Mă gândesc la mamele fără serviciu, femei cinstite și muncitoare din mediul rural, femei care, pur și simplu, nu au unde să lucreze, nici chiar pe motostivuitor. Da, măi, domnilor de la județ, eu mă gândesc la ele și îmi dau seama de ce pleacă toți românii, pleacă din lipsă de șanse, se descurcă și cu bani puțini, dar șansa, șansa femeii din mediul rural, șansa femeilor neșcolite, șansa unei mame cu trei, patru sau mai mulți copii, care este șansa lor?

Nu, domnilor și doamnelor miniștri și ce altceva mai sunteți, nu mai întinați cuvântul mamă, mulțumim pentru urări și pentru gândurile bune, păstrați-vă florile virtuale în galeria telefonului, ne-ar prinde bine o lege înțeleaptă pentru mame, mai multe locuri de parcare pentru părinții cu bebeluși, înlesniri pentru prioritate la ghișee și alocații decente pentru copiii României. Ne-ar fi de mare ajutor să nu ne mai batem pe locurile din grădinițe și să avem mai multă protecție din partea statului.

La mulți ani, dragile mele mămici, mame, bunici, femei care v-ați petrecut viața crescând cinci sau șase copii, mulți nepoți și nimeni nu s-a gândit că n-ați mai avut timp pentru un job, iar pensiile speciale nu se înghesuie să apară deși, voi sunteți adevăratele eroine!

Mă scuzați, azi n-am putut să fiu o doamnă!

Guest post by Cristina T.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Pentru toate mamele din lume, dar mai ales pentru a ta

Și noi ce lăsăm în urmă?

Ne-am fi dat plămânii noștri, viața toată, dacă s-ar fi putut… Dar nu s-a putut

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
57,474 views

Your tuppence

  1. Clara / 9 March 2018 2:33

    Relaxati va, pe bune. Si in America se platesc taxe si nu exista alocatie sau 2 ani Acasa cu copilul – perioada platita. Principiul e urmatorul: faci cati copii iti permiti financiar, 1, 2 sau Deloc. Nu e responsabilitatea statului sa creasca copilul!

    Hot debate. What do you think? Thumb up 10 Thumb down 6
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro