Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Mă va auzi cineva?

22 April 2018

Am citit articolul și am citit și comentariile. Mă întreb oare ce s-a întâmplat cu persoana care a scris toate acestea? Au trecut aproape patru ani. Oare mai trăiește? Oare e bine? O fi reușit să schimbe ceva în bine în viața ei? Dacă da, cum a reușit?

Momentan, eu sunt o legumă. Nu am pe nimeni și nu e doar un mod de a spune sau un sentiment. E ceva sigur, e o realitate. Eu, dacă m-aș arunca acum, în acest moment, de pe un pod în apă (e destul de aproape, la vreo 10-15 min de mers pe jos) nu doar că propria-mi familie nu ar suferi, dar ar sărbători. Nu pe față, ci în inimile lor de monștri.

Cred că, până la urmă, tot ce ajungem să trăim la vârsta adultă e rezultatul a ceea ce am trăit în familie, în copilărie, în adolescență. Cred că, dacă de mică ți s-a spus în infinit de repetate rânduri că eșți proastă, urâtă, așchilopată, că nimeni nu te va iubi și că ai face bine să crezi asta căci propria mama își cunoaște bine copiii și știe ea mai bine, când ești bătută și lovită atât de des peste față și peste nas încât ajungi să nu mai respiri deloc și să ai deviație de sept ca boxerii cu nasul spart, dacă atunci când înveți ești ,,încurajată” cu îndemnuri de genul: NU-ȚI MAI PIERDE VREMEA CU TOCITUL, CĂ TOT PROASTĂ RĂMÂI! LASĂ, CĂ ORICUM FACULTATE, CHIAR ȘI DOUĂ, VA FACE I… (Se referea la sora mea mai mare, copilul de aur al familiei, eu fiind mijlocia: țapul ispășitor, iar sora mică, deși narcisistă și ea, este copilul pierdut… trăiește călătorind și încercând fără rezultat să-și găsească locul undeva).

E FFFFFFF GREU! Mi s-a spus atât de des că ce bine dacă aș muri, că ce bine de mă avorta, că ce bine dacă muream în timpul operației (am făcut și o operație pe cord deschis, dar în zadar… căci aproape zilnic mă înțeapă inima și nu neapărat că ar fi ceva acolo, deși de ani n-am mai fost la vreun control, dar e stresul, e durerea sufletească, e frica și sentimentul de singurătate ce se răsfrâng asupra inimii), când unicul iubit avut vreodată a auzit din partea propriei mele mame că sunt handicapată și că ar fi bine să nu se încurce cu mine.

pasarela

Va imaginați cât dor toate aceste întâmplări? Exagerez oare când mă simt atât de pustiită și depresivă? Ca să fie treaba treabă, sufăr și de stres postraumatic – îmi transpiră palmele când e puțin cald, nu e vorba numai de emoții. E vorba că transpir atât de mult, încât curg apele de pe palme și nu numai, fac mici bășici pe degete… e groaznic. Am trăit atâtea momente de rușine, când eram la școală, la examene, pentru că se rupeau foile și aproape compromiteam totul, dacă nu mă ștergeam continuu de pantaloni sau cu șervețele, sau dacă nu aveam bluze cu mâneci lungi ca să pot scrie pe mânecă și să nu se ude foaia așa tare.

De asemenea, tot de la stres și anxietate, am dereglări hormonale, probleme cu tiroida, miopie. Când, în sfârșit, m-am hotărât să merg la doctor pentru a-mi rezolva problemele de sănătate și pentru a mă putea angaja, am primit tratament. Doar că trebuia luat trei luni, după care iar mers la doctor pentru analize care să spună dacă e vreo schimbare etc. Dar nu am avut pe nimeni. Nici un suport, nimc. Dimpotrivă. Cei din casă (mama și sora mare, în special) își exprimau dorința cam ce frumos ar fi să mor și numai bine și apartamentul să-i revină celei mari, care atunci se pregătea să se mărite, să aibă un copil etc.

Acum înțeleg că scopul lipsei de susținere și a ajutorului financiar a fost strict pentru a mă păstra alături în suferință, o victima fără perspective, fără serviciu, fără nimic. O victimă ce va ajunge să tacă și să se bucure strict să supraviețuiască, fiind la cheremul celor care au distrus-o atât de crud, atât de inuman. Și zilnic mă gândesc la moarte. Și simt că va veni ziua în care, din păcate, le voi satisface și dorința de a muri.

O familie cu monștri te distruge pentru totdeauna. Ai șanse să reușești, dacă cumva ai noroc de cineva care să vrea să te ajute să te ajuți. Nu oameni care să te simtă vulnerabilă și care să profite astfel de tine, distrugându-te și abuzându-te și mai mult.

Mă simt fără vlagă. Îi înțeleg perfect pe cei care se aruncă în fața trenului, care se aruncă de la etaj etc. Știu că aceia care au procedat astfel nu ar mai fi făcut-o dacă există măcar un umăr pe care să poată plânge, măcar un om care să spună UITE, SUNT AICI LÂNGĂ TINE ȘI TE SUSȚIN. SUNT AICI ȘI PROMIT CĂ ÎMPREUNĂ VOM GĂSI CUMVA O SOLUȚIE. Dar, din nefericire, mulți avem ghinion și nu apare nicio soluție, nicio șansă, niciun nimic. Și tot ce îți mai rămâne e să te hotărăști ca tot acest iad în care supraviețuiești să ia sfârșit.

Mergi la o plimbare într-o dimineață, cu ceasul la mâna stânga, te apropii frumos de pod și uitându te la ceas îți faci curaj și îți spui: CAM ASTA A FOST TOT. AI ÎNDURAT, AI SUFERIT, SE PARE CĂ NU A APĂRUT NIMIC NOU SUB SOARE CÂT SĂ AI O SPERANȚĂ DE MAI BINE, AȘADAR STAI LINIȘTITĂ, CĂ ÎN CÂTEVA MINUȚELE (CRED CĂ ÎȚI IA FOARTE PUȚIN PÂNĂ ÎȚI DAI ULTIMA SUFLARE) NU VEI MAI SIMȚI NIMIC. NICI BUN, DAR NICI RĂU.

Eu, una, cam asta am de gând. Asta parcă a ajuns să mă consoleze. E interesant că pot scrie aici sub anonimat, poate va fi citit sau nu de cineva… dar am încercat prin cuvinte să exprim o parte din ce simt eu acum. Și nu simt că m-aș fi descărcat. Pentruvasta e nevoie de un om lângă mine. Dar mă bucură cumva gândul că poate cineva va citi din întâmplare și măcar pentru câteva secunde sau minute va ști de mine. Măcar așa.

Nici nu știu cum să închei. Poate aș mai adaugă doar că nu sunt o persoană rea. Cred că mai deloc. Dar fraieră sunt. Rezistentă la atacuri dure sunt. Plină de furie și ură, da. Căci încă sunt nevoită să suport “binefacerile” celor “apropiați”… Nu am nicio șansă să plec, să-mi fie mai bine. Altădată credeam asta, dar doar mă amăgeam. Ce prostuță! Cum să cred că-mi va fi bine când de la început am “aterizat” printre atâția monștri, care parcă s-au luat la întrecere care să atace mai dur și mai cu forță? Unii se nasc ca să trăiască, alții, ca să supraviețuiască. Eu supraviețuiesc. Încă…

Comentariu semnat Efemera

Marile drame personale se întâmplă de obicei lângă noi… Dacă doriți să-i lăsați o vorbă bună, faceți-o. O vorbă bună poate alina, de ce nu chiar să aducă salvarea acestui suflet chinuit.



Citiţi şi

Întoarcerea prostului din drum

Câteva neînțelegeri în marginea referendumului

Un secret vinovat

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,848 views

Your tuppence

  1. Gabriela / 24 April 2018 13:47

    Hai sa ne vedem intr o zi , cand vrei tu si sa vorbim. Ajuta foarte mult sa te descarci. Iti las numarul meu de telefon : 0753071996. Suna ma si hai sa ne intalnim sa vorbim. Eu iti impartasesc din viata mea si tu din a ta 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Pop Sabina / 23 April 2018 15:11

    Aș dori să te ajut, dacă-mi dai voie…m-a impresionat situația în care te afli. Ai nevoie să te îndepărtezi de familia ta, care se pare că e toxică pt tine..și să cunoști oameni pt care TU chiar vei vei fi valoroasă! Nu-mi pot imagina cum și de ce o mamă se poate purta AȘA cu propriul copil…:( curaj și capul sus!! Partea bună a vieții abia de acum încolo urmează! Te îmbrățișez..

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  3. Efemera / 23 April 2018 13:10

    Vazusem azi dimineata ce au scris unii, atat pe facebook cat si aici. Nu e vorba ca pun capat suferintei azi sau maine. Am scris situatia grea in care ma aflu, mi-am descris singuratatea si lipsa unui suport. Am scris de asemenea ca stiu cum se va termina totul caci deja am in minte o anumita posibilitate in caz ca voi fi nevoita mult timp sa ma trezesc dimineata si sa-mi fie greu sa ma ridic din pat, sa-mi spun: ,,la naiba, inca o zi de rahat”. Unii de asemenea nu au citit cu atentie si am observat asta din comentariile lor. Pt probl de sanatate am incercat acum cativa ani sa urmez un tratament, fusesem la doctor la Bucuresti si desi trebuia sa-mi cumpar medicamente, nu m-a ajutat nimeni, ba chiar am avut parte de si mai multe probleme ,,acasa”. De asta stiu ca in viata nimeni nu reuseste daca e singur. Sincer….dunt oarecum resemnata. Lipsita de energie si de chef de viata. Dar nu e nevoie sa-si faca careva griji pt faptul ca vaiii deja am disparut de pe pamantul acesta infect. Pt ca inca nu fac asta. Considerati ca ati citit o pagina dintr-un jurnal al unei fete singure. Atat.

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
    • Valentina / 23 April 2018 22:01

      Tu ai intrebat daca te aude cineva.Te-a auzit cineva.De ce tine se pare singuratatea un chin? Ce problema de sanatate ai? Eu am luat mii de pastile in copilarie, am luat si intervalul 2010-2016 tot mii de pastile, dar munca nu am abandonat-o.Ai avut un prieten, te simti demoralizata ca te-a parasit? Mie, una mi-ar fi disparut sentimentele pe loc, daca s-ar fi luat dupa spusele altei persoane, indiferent cine era.Ce ti s-a intamplat tie poate fi un mizilic comparativ cu ce am vazut pe crime&investigatin, id extra.Am vazut mame, care si-au pus copiii sa comita crime, ele sa stea in libertate, sa incaseze asigurarea fostului consort mort,sa se bucure de bani, iar copiii in inchisoare.Unii copii aveau o dependenta afectiva ridicata si nu recunosteanu crima, preferau sa stea ei in inchisoare, iar ele in libertate.Noroc cu priceperea detectivilor care puneau cap la cap ce descopereau si isi dadeau seama ca acei copii au fost manipulati.Concluzia: Se putea si mai rau.Daca te complaci inseamna ca de fapt ti-ar fi placut sa primesti numai “suturi in scris”, ca un fel de incurajare spre drumul sinuciderii.Schimba-ti tiparul mental, ca sa fii fericita nu trebuie sa ai partener sau copil, asta cred eu.

      Thumb up 1 Thumb down 0
      Reply
      • axelle / 24 April 2018 9:51

        Valentina, asteptam reactia ta,ca eu nu ma zic nimic.Asta sa- mi fie invatatura de mine ca alta data sa nu mai incerc sa ajut chiar si cu o vorba buna, ca ti se raspunde mai rauLlas doar un citate din Biblie ,eu ma abtin de la alte comentarii.”Toată înţelepciunea este de la Domnul şi cu el este din veac. Nisipul mărilor, picăturile ploii şi zilele veşniciei, cine le poate număra? Înălţimea cerului şi lăţimea pământului, şi adâncul şi înţelepciunea, cine le poate cerceta? Înainte de toate a fost zidită înţelepciunea şi înţelegerea minţii a fost din totdeauna. Izvorul înţelepciunii este Cuvântul lui Dumnezeu cel de sus şi căile ei sunt porunci veşnice” (Înţ 1,1-5).

        “Fiilor, ascultaţi-mă pe mine, tatăl, şi purtaţi-vă astfel ca să vă mântuiţi. Căci Domnul l-a dat pe tată pentru fii şi a întărit judecata mamei pentru copii. Cel care îl cinsteşte pe tată se va curăţa de păcate şi asemenea celui care strânge comori este cel care o cinsteşte pe mama sa. Cel care îl cinsteşte pe tatăl său se va bucura de fii şi în ziua rugăciunii sale va fi ascultat. Cel care îl laudă pe tatăl său va avea zile multe şi cel care se teme de Domnul o cinsteşte pe mama sa. Cel care se teme de Domnul va cinsti pe tatăl său şi ca stăpânitor va sluji celor care l-au născut” (Înţ 3,1-7).

        “Nu fă rele şi nu se va prinde răul de tine. Îndepărtează-te de nedreptate şi nedreptatea nu se va ţine de tine” (Înţ 7,1-2).

        “Muncitorul beţiv nu se va îmbogăţi. Cine dispreţuieşte puţinul pe care îl are vă rămâne imediat şi fără el” (Înţ 19,1).

        “Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi şi alte păcate; roagă-te pentru cele deja făcute. Ca de faţa şarpelui fugi de păcat, căci dacă te vei apropia de el, te va muşca. Dinţi de lei sunt dinţii lui care îi omoară sufletele oamenilor” (Înţ 21,1-3).

        “Cu trei lucruri m-am împodobit şi m-am ridicat plăcută înaintea Domnului şi înaintea oamenilor: unirea dintre fraţi, iubirea dintre prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul. Şi trei lucruri a urât sufletul meu şi m-am scârbit foarte mult de viaţa lor: săracul mândru, bogatul mincinos şi bătrânul dedat desfrâului şi lipsit de înţelepciune. În tinereţile tale nu ai adunat şi cum vei avea la bătrâneţe?” (Înţ 25,1-5)

        Thumb up 0 Thumb down 0
        Reply
        • Valentina / 25 April 2018 9:01

          Axelle, ti-am zis ca nu cred in dumnezeu.Vad ca ai o parere foarte bune despre tine si din ce am citit scris de tine, ai spus ca te pasioneaza si psihologia.Stii ce zic psihologii?Majoritatea oamenilor au o parere buna despre ei insisi.Eu incerc pe cat posibil sa fiu obiectiva si mi-am recunoscut defectele, desi uneori sunt calitati, ele sunt: pe primul loc va fi mereu dorinta e razbunare si cea mai misto, ca na dumnezeu are grija sa le moara copiii unor parinti, este sa afli ca i-a murit copilul. Al doilea defect, uneori calitate ar fi ca sunt impulsiva.Tu ce defecte ai? Ti le recunosti ?

          Thumb up 0 Thumb down 0
          Reply
          • axelle / 26 April 2018 11:17

            Sigur ca imi recunosc defectele.Sunt brutal de sincera,cam incapatanata si merg intodeauna pe drumul meu,cum se spune:)).De regula nu ma intereseaza parerea celorlalti despre mine.De exemplu nimeni si nimic nu m-a oprit sa divortez,eu am dorit sa divortez la judecatorie nu la notar,pentru ca efectiv asa am vrut eu! Pot spune ca pana in momentul de fata nu regret absolut nicio decizie luata in trecut.Am un plan sa ajung unde imi doresc si planul incepe sa dea roade..putin cate putin.Nu sunt perfecta dar vreau sa mentin un echilibru sanatos intre suflet si trup cu toate ca am avut o viata si familie destul de toxica( atat propria familie cat si familia nou creata,asa ca am fost nevoita sa elimin cat de mult am putut raul din jurul meu).Multumesc Cerului ca acum sunt in cea mai prolifica perioada din viata mea pentru ca ma ocup cu lucruri care imi fac placere ( 2 joburi, crescut copil, citit, mers la teatru etc) si cu toate astea sunt ..hipoacuzica.O zi faina !

            Thumb up 0 Thumb down 0
    • Valentina / 23 April 2018 22:02

      Tu ai intrebat daca te aude cineva.Te-a auzit cineva.De ce ti se pare singuratatea un chin? Ce problema de sanatate ai? Eu am luat mii de pastile in copilarie, am luat si intervalul 2010-2016 tot mii de pastile, dar munca nu am abandonat-o.Ai avut un prieten, te simti demoralizata ca te-a parasit? Mie, una mi-ar fi disparut sentimentele pe loc, daca s-ar fi luat dupa spusele altei persoane, indiferent cine era.Ce ti s-a intamplat tie poate fi un mizilic comparativ cu ce am vazut pe crime&investigatin, id extra.Am vazut mame, care si-au pus copiii sa comita crime, ele sa stea in libertate, sa incaseze asigurarea fostului consort mort,sa se bucure de bani, iar copiii in inchisoare.Unii copii aveau o dependenta afectiva ridicata si nu recunosteanu crima, preferau sa stea ei in inchisoare, iar ele in libertate.Noroc cu priceperea detectivilor care puneau cap la cap ce descopereau si isi dadeau seama ca acei copii au fost manipulati.Concluzia: Se putea si mai rau.Daca te complaci inseamna ca de fapt ti-ar fi placut sa primesti numai “suturi in scris”, ca un fel de incurajare spre drumul sinuciderii.Schimba-ti tiparul mental, ca sa fii fericita nu trebuie sa ai partener sau copil, asta cred eu.

      Thumb up 0 Thumb down 0
      Reply
  4. Valentina / 22 April 2018 20:43

    Unde locuiesti? Nu ai posibilitatea sa te angajezi si sa stai cu chirie ? Nu toti avem aceeasi constitutie psihica si iti dau dreptate, unii sunt mai moi, altii mai tari, obstacolele de orice natura ii intaresc pe unii, pe altii ii doboara.Este bine ca ai scris pe acest site.Am vazut pe aici psihologi, care sigur te-ar ajuta sa iti revii, sa gasim o solutie.Cunosc persoane care au plecat in Italia, au grija de un batran, cazarea asigurata, ai si pe putin 1000 euro salariu.Poti sa faci facultate si la 30 de ani, desi nu stiu ce varsta ai.Suna la redactie, lasa numarul de telefon, adresa ta si redactia sa ne informeze ca le-ai lasat,ca sa putem lua legatura cu tine.Daca nu, degeaba ai scris.Nu functioneaza la toti oameni, dar eu cand am avut crize existentiale, singuratatea a fost cel mai bun psiholog.Iti spun sigur ca le vei da lovitura sub centura parintilor, daca te muti si numai vrei sa auzi de ei.

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply
  5. Eliza / 22 April 2018 19:47

    Sper să citesti ce scriu. Am fost și sunt în aceeași situație. Tot ce spui e la indigo… Am reușit să mă ridic de pe jos și să fiu bine. Mai bine. Uneori chiar foarte bine. Mă mir uneori că am reușit. Și dacă eu am reușit, poți și tu. Eu chiar am incercat sa mă sinucid ca să scap. Mă bucur că nu mi-a ieșit. Cred din tot sufletul că viața e un dar. Iartă-i, ei nu știu ce fac. Sunt niște oameni bolnavi. Dacă vrei să povestim despre astea, scrie-mi. *Intrebare pt redactor: Am voie să-i dau adresa de mail?

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  6. Anaoi / 22 April 2018 17:53

    M-am grabit sa iti scriu cat mai repede, ca sa vezi ca nu esti singura si daca ai nevoie de ajutor sau sa vorbesti cu cineva o sa te ajut cu cel mai mare drag!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  7. Anaoi / 22 April 2018 17:50

    Imi pare foarte cand aud de oameni care trec prin drame de acest gen, pentru ca nu sunt situatii, ci adevarate drame! Uneori ne infruntam cu anumite situatii si avem senzatia ca nu mai exista nici o cale de iesire, dar crede-ma viata ta poate deveni mai buna! Trebuie sa te indepartezi de acesti oameni Care iti fac doar rau si daca iti vei gasi si un Job, cu atat mai Bine! Ai avea posibilitatea sa socializezi mai mult, sa iti faci prietene, si mai ales sa fi Independenta! Este foarte important! Nu esti singura care trece prin asta si DA, te aude cineva!

    Thumb up 3 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro