Remarcabilele victorii ale înotătorului David Popovici ne spun ceva important despre el: e un fenomen în natație, înoată uluitor de repede și are înainte o carieră și o viață în care, cel mai probabil, va strânge munți de aur.
Și mândria prin asociere cu un asemenea sportiv este firească. Și bulgarii ar fi redevenit peste noapte mândri că sunt bulgari, dacă era David Popov și era campion mondial bulgar. La fel și congolezii, slovenii, iranienii sau francezii.
O improvizație
Dar e fix genul de mândrie care în România rămâne fără nicio consecință. Generează un scurt moment de bucurie în grup, asemănător unei crize de isterie sau unei inflamații care ține trei zile. Și apoi? Și apoi nimic. Ceea ce ar trebui să facă statul nu va face. Tot nu vom avea bazine, tot nu vom avea infrastructura necesară performanței. România va rămâne o improvizație, iar campionul va apărea ca un miracol inexplicabil.
A, și: se năpustesc politicienii să se tragă în poză cu dânsul, se dau niște bani campionului (e cel mai ușor să dai bani, mai greu e să creezi cadrul care să genereze campioni care nu se nasc doar din întâmplarea supra-talentului).
Ați văzut? Până și durduliul general Ciucă e agil când vine vorba să apară în poză și dă din mână ca acela din memă care făcea altceva, nu guvernare. Viguros premier mai avem, bravo!
Mantra vlahă
Și nu doar la marile bucurii se întâmplă așa. Și la marile tristeți e la fel. Ce s-a întâmplat după Colectiv? S-au închis niște clădiri, unele definitiv. S-au atârnat în geam coli pe care scrie că intri pe răspunderea ta și aia e. Spitale de arși? Nu e cazul. Nu suntem în stare. A: și o justiție de mântuială la șapte ani de la tragedie. Pentru că de fapt mândria, la fel ca tristețea, rămân cuvinte și atât fără acțiune. Și când să faci, totuși, ceva – știți doar mantra vlahă: n-ai cu cine.
David Popovici o să continue să fie formidabil, românii vor mai avea pusee de mândrie, dar statul, care este în definitiv organizarea cetățenilor, nu o entitate adusă de extratereștri, nu-și va face partea, am văzut filmul ăsta de mii de ori.
Și o să meargă și așa, bineînțeles. De ce să nu meargă?
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Drumul lui David. Excepția și speranțele
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.