Miruna nu mai locuieşte aici!

Roxana Dumitrașcu

20 October 2014

Roxana DumitrașcuNu ştiu dacă s-a făcut o scară a durerii, dacă cercetătorii s-au ocupat să ierarhizeze durerea şi sa dea premiul întâi cu coroniţă uneia anume, dar în ierarhia mea personala cea mai dureroasa experienţă e de departe aceea de a nu fi la înălţimea aşteptărilor.

Cum vine asta şi când se naşte în noi senzaţia, dar mai ales cum arata senzaţia… iată o teribilă provocare.

Miruna era o femeie extrem de frumoasă şi delicată despre care bănuiai că a găsit cheia succesului. Părea decupată dintr-o revistă şi emana rafinament. Te absorbea întreaga ei fiinţă, mişcările, plutirea, parfumul şi vocea. Cuvintele îi curgeau ca mierea, se plia pe orice conversaţie şi era cea care sfârşea orice reprezentaţie. La sfârşitul oricărei întâlniri, ne rămânea tuturor imaginea ei, povestea şi concluzia ei.

Nimeni n-a stăruit vreodată pe privirea ei. Eram prea preocupaţi să ne întrebăm de ce nu se finalizează basmul. Lipseau aproape flagrant din poveste prinţul, regatul şi caleaşca aurită. Până într-o zi când Miruna, în mod inexplicabil pentru privitori, s-a prăbuşit la propriu şi la figurat. O mică adiere sau poate oboseala aveau să o dezechilibreze de pe bârna lui „a perfect ten”.

miruna nu mai locuiește aici

Şi-apoi a urmat hăul, nebunia si durerea. Miruna se simtea captivă într-o cameră cu zeci de oglinzi şi în fiecare dintre ele era o alta ea. Zeci de imagini care portretizau un ideal de femeie, zeci de competiţii la care participa zi de zi, zeci de bătălii purtate pentru cineva, ca simbol al iubirii. Aşa învăţase Miruna despre dragoste şi despre iubire. Auzise încă din leagan că iubirea înseamnă să raspunzi asteptărilor altora, să te modelezi tiparului a ceea ce vede celălalt în tine. Învăţase despre iubire atunci când avea coroniţa pe cap şi diploma de premiant. În braţele mamei a simţit cum un val de iubire o copleşeşte pentru că doar atunci a simţit conexiunea, atunci a învăţat ceea ce credea ea ca înseamnă „a dărui”.

Şi apoi în infinitele provocari ale vieţii avea să înveţe cum e cu dăruitul. La prima senzaţie că cel de lânga ea e lipsit de darul ei, părăsea ca o doamnă scena, aşa cum o ştiam toţi, cu un mers impecabil şi un parfum năucitor.

Până în acea zi în care, în mod miraculos, o oglindă s-a crăpat. Suficient cât Miruna să sesizeze că dincolo de imaginea ciopârţită nu era nimic şi singura fiinţa vie din încăpere era ea. Cine sunt eu? Şi aici filmul s-a rupt pentru că doar ecoul din mintea ei îi răspundea. Îi răspundea în zeci de tonuri tot cu o întrebare. Aceeaşi. Mirunele din oglinzi rămâneau împietrite în aceeaşi poză de manual. Tremurând, Miruna nu a mai ştiut ce să aleagă şi tot ce simţea era un vid enorm. O singurătate fără margini de parcă era doar ea în întregul univers.

Avea să înţeleagă mai târziu cât de fină este linia de demarcaţie dintre iubire si iluzia iubirii. Avea să înţeleagă egoismul teribil care caracterizează în definitiv fiinţa umană. Avea să înţeleagă cât de puţin ştim cu toţii despre iubire. Că tocmai atunci când o teoretizăm magistral, săvârşim greşeala fatală care a coborât îngerul din Rai în Iad. Iubirea aceea pe care credem că o simţim pentru cineva exact în momentul în care ne facem lista cu aşteptări de la persoana iubită. ”Vreau să te iubesc aşa cum te văd eu!”

Miruna s-a descompus în mii de bucăți spre disperarea întregii audienţe. Cu toţii am plâns-o pe Miruna noastră ideală, fără cea mai mica urmă de interes pentru ce ar putea fi adevărata Miruna.

Dar ea, cu o forţa inimaginabilă, s-a strâns bucată cu bucată şi a învăţat ca la clasa întâi lecţiile de bază. A înţeles că acolo printre mii de cioburi era o fetiţă care strigase ajutor, o fetiţă pe care părinţii au uitat-o închisă în cameră, o fetiţă pe care oamenii mari n-au văzut-o.

Cineva mi-a spus odată că, dacă într-o zi am înceta să îi mai privim pe oameni superficial, şi, doar pentru o secundă le-am vedea sufletele, lumea aceasta ar fi infinit mai bună.

Pe Roxana o găsiți cu totul aici



Citiţi şi

Vreau să mor

Şi ce dacă nu-i bun pentru tine, tu tot proastă eşti

Plecări

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,592 views

Your tuppence

  1. Valeria / 25 January 2015 0:16

    Scrii foarte convingător, Roxana. Îmi place să te citesc.;)

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro