În timp ce pe la noi, toate comentariile, mai toate materialele scrise, rețelele sociale vuiesc despre prestația unei femei plătite să fie ce e, să facă ce face, dovedind frivolitatea nației, pe la alte case lumea discută serios despre salariul pe care o mamă ar trebui să-l primească pentru a-și crește copiii. Cât credeți că o vor afecta pe madama cu pricina comentariile și luptele dintre voi pe internet? Și unde credeți că vor duce tonele de articole și scrisori deschise hipsterești tunând și fulgerând împotriva ei?
Revenind, toată presa străină vuiește de ceva timp cu privire la salariul pe care o mamă care rămâne acasă să își crească copii este îndreptățiță să-l primească. Mai cu seamă britanicii au sărit în sus,după ce, făcând calcule economice comparative au ajuns la concluzia că o familie cu copii este suprataxată cu 190 de Lire pe an în plus, față de toate celelalte state europene dezvoltate – și nu, România nu se înscrie nici măcar la candidatura pe ultimele locuri între aceste state. Modelul nu e nou. El este deja implementat în Olanda, unde o femeie care alege să-și educe singură copiii, renunțând la locul ei de muncă, primește echivalentul unui salariu minim pe economie, și credeți-mă nu e deloc puțin. Mai mult, nu este limitată să nu mai facă nimic altceva dacă primește acești bani. Dacă este suficient de isteață, ea poate primi în îngrijire și alți copii, ai căror părinți lucrează peste zi.
Problema a fost ridicată de o mână de feministe care n-au simțit să urle pe toate gardurile că vor tampoane mai ieftine, cum se întâmplă tot în Marea Britanie. Aceste femei au făcut un calcul simplu: un om angajat să spele haine într-o spălătorie, un educator, o dădacă, un bucătar, o menajeră etc, cât câștigă? Ei bine, toate aceste lucruri sunt făcute și de femeia care lucrează pentru familia ei. De ce să nu fie așadar plătită pentru munca ei și i se mai cere în plus să își lase copiii în grija unor străine, iar ea să mai ia un loc de muncă unde să stea mai bine de un sfert din timpul ei zilnic? Evident, nu toate femeile aleg să facă asta. În Olanda, însă, se pare că e un model de succes, iar investiția în copii pare a fi una foarte reușită, pentru că acești copii sunt mai echilibrați și au rezultate mai bune decât ceilalți, crescuți departe de singurii oameni de care au cu adevărat nevoie: părinții lor.
Și nu, nu e vorba aici de a întoarce femeia la cratiță, ci de a-i recunoaște munca grea din sânul familiei și a-i permite să-și asigure o pensie din munca prestată, să-și asigure bătrânețea, crescând nu doar copii puternici și echilibrați, ci și familii mai fericite.
Și Germania aloca o sumă de peste 280 de miliarde de Euro, încă în 2012, părinților care erau dispuși să-și țină copiii în afara sistemului de stat, adică să nu-i mai trimită la grădinițele de stat, ci să se ocupă personal ca acești copii să crească bine. Și credeți-mă nu lipsesc variantele ca acești copii să socializeze.
În timp ce pe la noi preocuparea principală a adulților cu copii sau nu, femei ori bărbați (mai nou) pare a fi silicoanele divei scandaloase, gesturile ei și bla-bla-ul ieftin de mahala, alții se gândesc la copiii lor și impun statelor modificări pentru ca familiilor lor lor să le fie mai bine. Pe termen mediu și lung rezultatele se vor vedea.
Citiţi şi
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Bucurii mici pentru mama, în fiecare zi
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
