Home schooling sau școala pe post de dădacă ieftină

Lacrima Andra

16 September 2016

Lacrima AndraDana Nălbaru și soțul ei au decis: gata cu școala pentru copilul lor. Își țin copilul acasă. Și a fost suficient ca România să ia foc. Că adică cum se poate să-l lipsești de contacte, de realitate, de creștere și călire? Care călire se află în focul notelor luate mai mici că nu ești simpatic, nu faci orele suplimentare cu cine trebuie, ori pur și simplu profesorul îți displace și nu poți învăța. Care călire are de-a face tot mai mult cu bullying-ul, violența verbală, pițipoșenia la nivel de regulă. Care călire are tot mai mult a face cu consumul de alcool și droguri la vârste tot mai mici, cu apatia tot mai crescută. Care călire are de-a face cu niște relații sociale eșuate din fașă pentru că disproporțiile și nesimțirea au atins cote dincolo de orice imaginație în România. Care contacte îți vor folosi la cel mult un chiul fără gust de la școală, pentru că și ca să chiulești îți trebuie ceva mai mare doză de umor, inteligență și niscaiva cultură ca să ai ce-ți aminti.

Pe fondul unei școli românești falimentare pe toate palierele ei, care potrivit ultimului studiu UE în materie de educație scoate peste 60% analfabeți funcționali ca absolvenți de liceu (aia foarte puțini din totalul de copii care mai ajung până la sfârșitul liceului), și cu o rată de abandon care ne situează în top 5 în Europa, întrebarea corect pusă e: ”De ce să-ți mai trimiți copilul la școală? Doar pentru că n-ai dădacă ieftină?”. Te poți ocupa cel puțin la fel de prost de copilul tău ca și școala românească fără a-l mai traumatiza în relațiile cu oamenii. Are vreme să învețe despre sine lângă tine, să afle că părerea lumii e fix trânta și la cât de deșteaptă e lumea în ultima vreme, merită să o asculți cât asculți radiourile chinezești la ore de maximă audiență.

Școala e un eșec educațional peste tot în Europa și în America, pare-se. Despre chinezi, japonezi nu vă pot spune acum, dacă și cum e la ei. Dar Finlandezii, da, ăia de-i lăudam un an mai devreme că sunt tari ce școală au, despre ei zic că au ajuns să admită public că sistemul lor educațional eșuează. Că educația fără reguli, fără restricții, fără disciplină e nimic. Că au scos generații de imbecili incapabili să facă față vieții și să mai alcătuiască o societate funcțională. În Germania se organizează la greu cursuri de alfabetizare pentru adulți. Nu, nu e vorba de spre oameni care n-au trecut prin minim 8, 9 sau chiar 10 ani de școală, ci tocmai despre ei. Au terminat școlile dar nu sunt capabili să scrie și să citească. Ori dacă citesc, nu reușesc cu niciun chip să înțeleagă ce citesc. De ce oare? Sigur nu sunt proști. A, da. Au admis și că decăderea educației lor a început acolo unde drepturile s-au acordat copiilor înainte de a li se spune că au obligații, înainte de a-i determina să facă ceva, nu doar să pretindă pentru simplul motiv că există. Nu ajunge să exiști. De exemplu, și păduchii există și nimeni nu le ridică statuie pentru asta. Dar drept, nimeni nu se chinuie nici să-i ducă la școală. Acum presupun că se va găsi vreun neandertalo-păduchioso-istorico-specialist care să-mi explice despre inteligența nemaipomenită a păduchelui ca specie în lanțul trofic al planetei și cum se va fi stricat el echilibrul perfect în care trăim noi prin dispariția acestui parazit. Și cum este incorect politic să mai spui urâtul cuvânt ”parazit”! Nu se poate! Onor păduchele este de acum doar minoritarul cu probleme de adaptare socială. O fi viteza secolului de vină!

dana_nalbaru

La americani e la modă să mergi la școală cu pistolul automat și să vezi pe viu cum mor oamenii. Încă n-au ajuns la faza de ”împușcare cu disecție în direct”, dar mai au un pic.
În aceste zile, în Italia, un tată furios pe sistemul educațional răspunde școlii care îl penalizează pentru că fiul său nu și-a făcut temele de vacanță. Mai jos scrisoarea lui, publicată în presa italiană. Părinții sunt de acord. S-au săturat să primească ordine de la o școală care eșuează să facă în ceea ce zice că face. Doar că școala nu poate face ceea ce familia nu mai face acasă, știți voi, ăia șapte ani care în esență erau – știu că urâți cuvântul – disciplină!

parinte italian
Varese, 11 septembrie 2016
Bună ziua, mă numesc Marino Peiretti și sunt tatăl lui Mattia. Aș dori să vă informez că, așa ca în fiecare an, fiul meu nu și-a făcut temele de peste vacanță. Am făcut multe lucruri în timpul vacanței: plimbări lungi cu bicicletele, gestionarea casei și a bucătăriei. Am construit împreună un birou nou de lucru și l-am ajutat, l-am sponsorizat, l-am ascultat atunci când a venit vorba despre pasiunea sa cea mai mare: programare IT și electronică. A făcut mari progrese în materie de programare și electronică. Am fost mereu convins că temele date peste vacanță sunt dăunătoare pentru că n-am văzut profesioniști adevărați să-și ia cu ei munca în vacanță, dimpotrivă. Dumneavoastră aveți la dispoziție aproximativ nouă luni pentru a-mi învăța fiul noțiuni de cultură, eu am doar trei luni ca să-l învăț să trăiască. Sunt convins că va începe școala plin de energie și odihnit, chiar bucuros că începe un nou an școlar. Diverși specialiști și psihologi sunt de aceeași părere cu mine. Oricum, rămân la dispoziția dumneavoastră pentru eventuale discuții. Marino PEIRETTI

Eu una tot aș avea întrebări pentru domnul tată. Ca de pildă el cu ce anume se ocupă în cele nouă luni cât se lamentează că școala e prea școală? Ce-l împiedică să se informeze și dânsul, ca să nu mai zicem că ar trebui să fie informat deja că doar a făcut liceul, nu? – și să contribuie la informarea și formarea culturală a fiului? Ce-l împiedică să își ajute fiul să se organizeze mai bine în timpul anului școlar pentru a contribui și la treburile casei, după timp și puteri? De ce vacanța este egală cu trimisul creierului la plimbare? Ce fel de viață îți înveți fiul când știi bine, ca adult va trebui să se împartă între serviciu, ori mai multe servicii și gestionarea unei case cu mult mai multe responsabilități și toate în același timp?

Vedeți voi, nici părinții nu mai sunt ce erau odată. Și da, aruncatul copilului în școală e mai comod decât să-ți stea pe cap 24 de ore din 24, indiferent ce scuze se găsesc pentru a susține așa-numitul sistem.

La bună recitire!



Citiţi şi

Iubirile nesfârşite se aşază doar în vieţi limpezite

Marea Frumusețe

De vorbă cu niște câini, stăpânii aflați de față se exclud

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
8,080 views

Your tuppence

  1. Joy / 17 September 2016 7:15

    Bravo Lacrima Andra! Bravo Dawn LiliTh!

    Thumb up  Thumb down
    Reply
  2. Dana / 16 September 2016 20:56

    ” Eu una tot aș avea întrebări pentru domnul tată. Ca de pildă el cu ce anume se ocupă în cele nouă luni cât se lamentează că școala e prea școală?
    Asa cum ne-am obisnuit, nu ai inteles nimic din ce vrea acel tata.
    Nu prea intelegi mare lucru din viata fiind mereu la “vanatoare” de subiecte in care sa desparti firul in patru… in patru sute in cazul tau.
    Poate ar fi mai bine sa mai petreci ceva timp traind cu adevarat si apoi, cu alte informatii si cunostinte despre viata, sa te apuci sa scrii in cunostinta de cauza. Iti urez succes in viata si cariera si sper sa mai vad si articole mai “destepte” pe aici.

    Thumb up  Thumb down
    Reply
    • Lacrima Andra
      Lacrima Andra / 16 September 2016 21:31

      Dana, care lucru vi-l urez in primul rand dvs. In rest stiu ca nu vreti sa auziti de obligatiile parintesti de unde si comentariul dvs. Dar sa auzim doar de bine. Oricum alegerile sunt personale iar cine are sfaturi de dat, n-are timp de propria viata si nu se prea descurca cu deciziile acolo. Stim din ce vedem in viata, nu pe net. Numai de bine 🙂

      Thumb up  Thumb down
      Reply
      • Dana / 17 September 2016 10:54

        “Dana, care lucru vi-l urez in primul rand dvs. In rest stiu ca nu vreti sa auziti de obligatiile parintesti de unde si comentariul dvs. Dar sa auzim doar de bine. Oricum alegerile sunt personale iar cine are sfaturi de dat, n-are timp de propria viata si nu se prea descurca cu deciziile acolo. Stim din ce vedem in viata, nu pe net. Numai de bine”

        Asta e raspunsul uneia care scrie articole? In primul rand limba romana e o mare necunoscuta pentru tine. In al doilea rand, nu stii pe ce lume traiesti dar ai pretentii ca stii psihologie. Imi spui ca nu vreau sa aud de obligatiile parintesti ? Ha, ha…. Mai fatuca, eu mi-am crescut singura copilul de cand avea 11 luni, ca sa-i pot oferi o viata fara violente si alcool, a mers la cea mai buna scoala, la cel mai bun liceu, a urmat facultatea pe care si-a dorit-o, a avut parte de bucurii si am platit pentru toate muncind ca un rob. Am facut teme, am facut excursii, am stat de vorba, am facut petreceri in pijama… am scris povesti pentru copilul meu si am tradus altele… Am un copil educat, cult, cu bun simt si plin de viata, un copil care e pe picioarele lui. Pe langa toate astea, am o fundatie pentru copii supradotati, cu ajutorul careia am reusit sa trimit la scoala si facultate 67 de copii si tineri care nu aveau ce manca, cu ce se incalta sau imbraca. De rechizite nici nu putea fi vorba sau de pregatiri. De ce supradotati ? Pentru ca nu s-au multumit sa cerseasca la biserici, au vrut mai mult de la viata. Si i-am ajutat sa obtina prin munca si prin etalarea talentului lor. Acum sunt absolventi de conservator, membrii ai Uniunii Compozitorilor, sunt arhitecti, absolventi ai facultatii de arta, scriitori, IT-isti… etc sau elevi si studenti. Unul este violonist, cu premii internationale obtinute, dar cand l-am cunoscut canta la vioara de imprumut in obor pentru paine. Am muncit pana la epuizare ca sa le ofer posibilitatea sa mearga la scoala. Si tu imi spui mie ca “STII CA NU VREAU SA AUD DE OBLIGATIILE PARINTESTI”????!!!!! Si asta doar pentru ca te-am contrazis? Nu ai habar pe ce lume traiesti, fato ! Imi pare rau ca spun asta, ar trebui sa te incurajez, dar ce sa incurajez ? Faptul ca te crezi mare bloggerita si cunoscatoare a firii omului fara sa stii pe ce lume traiesti? Ce sa incurajez? Faptul ca esti inepta? Nu mai indrazni sa imi scrii pe e-mail. Nu mai indrazni sa imi raspunzi. Nu vezi cate comentarii negative ai? Asta nu-ti spune nimic? Imi pare rau ca iti spun asta dar ai mintea unui copil de gradinita, rautacios si needucat. Educa-te si apoi scrie… Peste cativa ani, ceva cultura si experienta de viata acumulata o sa-ti fie rusine de ce ai scris pe aici.

        Thumb up  Thumb down
        Reply
  3. Dawn LiliTh / 16 September 2016 20:26

    Pai nu,nici parintii nu mai sunt ce erau odata,ca exemple ai si in tara ta,nu? In Romania. Unde apar la sedinte numai cand odraslele se plang de profesori ca sunt prea severi si alte aberatii. Putem face o suma a neajunsurilor. Putem incepe cu parintii,sincer 🙂 Acolo incepe tot ce trebuie sa inceapa in viata unui copil. Bunul simt,respectul,atat pentru cei de varsta lui,cat si pentru “prostu” care sta la catedra,ori “proasta”.Acolo incepe “multumesc-ul” pentru orice primit,de la oricine.Acolo incepe “iarta-ma”,”o sa fac mai bine data viitoare”; acolo incepe sa se manifeste primul semn al increderii in sine,primele apucaturi ale eului. Acasa la mama si la tata inveti sa nu razi de altu’ ca e tigan,sarac sau ca nu are pachet la scoala. Acasa inveti sa nu furi,sa nu minti si sa nu pui vina pe altii pentru greselile sau boacanele tale. Apoi la scoala,inveti scoala,evident. Asa cum se face ea,azi ….
    Poate ai noroc si dai peste profesori care iubesc meseria pe care o fac,dar poate nu. Poate dai peste vreo tanti frustrata care simte nevoia sa te umileasca-n fata clasei,pentru ca n-ai priceput ceva,n-ai facut perfect…Poate are nevoie sa refuleze cu tot ce nu ii place la viata ei,pe tine. Si vei fi astfel,nominalizat la titlul de “idiot”,”retardat” de catre dansa,iar drept urmare, colegii se vor simtii indreptatiti sa ii urmeze exemplul,nu? Sa te numeasca astfel de fiecare data cand au chef. La scoala am invatat sa imi fie frica,nu acasa. Acolo am invatat sa tin capul jos,pentru ca diriginta ma considera copil problema,doar fiindca eram o fata,subiect de “bully” pentru vreo 3,4 baieti. De la aruncatul ghiozdanului pe geam, ruptul hainelor,vanatai si alte abuzuri,care evident erau vina mea,ca doar “eu ii provocam”,in opinia ei.
    Sunt sigura ca multi copii trec prin asta,doar pentru ca au o personalitate mai aparte. Nu toti stam in banci cuminti si incercam sa fim pe placul profesorilor. Poate mai exista si copii “rebeli”,cu opinii puternice. Pe astia de obicei,ii desfiinteaza “catedra” din start.
    Pentru ca,nu-i asa? E un afront personal ca un “mucos” sa aiba asemenea pareri,atitudine si sa combata opinia celui sau celei cu catalogul.Pentru ca,in cel mai comunist sistem,cel de dincolo de catedra e dumnezeu pe pamant,desemnat sa puna la punct si sa treaca prin sita orice minte proaspata,pana o transforma in ceva.
    Unii o ajuta sa evolueze,altii o lasa cu sechele grave.
    Drept urmare,Adriana, nici scoala si nici parintii nu mai sunt ce erau odata. Dar poate nici “odata” nu era tocmai grozav.Cred ca facem o greseala cand ne ancoram la trecut,e tipic se pare,romanesc. Cred ca inovatia si progresul e cel mai frumos cadou pe care-l putem oferi copiilor. Sa vina la scoala cu drag,sa ii respectam,daca suntem dascali(eu nu sunt,desi as fi putut fi),sa ii iubim si sa ii incurajam daca suntem parinti… Sa nu le impunem nimic,au aripi si ei,vor sa zboare in alte directii decat am facut-o noi. Of,sunt atatea de discutat pe subiectul asta…

    Thumb up  Thumb down
    Reply
    • Lacrima Andra
      Lacrima Andra / 16 September 2016 20:47

      Dawn LiliTh… va impartasesc opinia si o stiu si eu din experienta. De aceea discutia e importanta pentru noi toti si mai ales pentru copii.

      Thumb up  Thumb down
      Reply
  4. Lacrima Andra
    Lacrima Andra / 16 September 2016 18:46

    Va multumesc ca n-o sa ma mai cititi 🙂

    Thumb up  Thumb down
    Reply
  5. Adriana / 16 September 2016 18:37

    Preluat de pe facebook, articolul promitea o lectura inteligenta si interesanta. Dezamagire completa.
    “nici părinții nu mai sunt ce erau odată” (???)

    Thumb up  Thumb down
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro