Sociologul Vasile Dâncu și-a lansat în ianuarie volumul Triburile – O Patologie a politicii româneşti de la Revoluţie la Generaţia Facebook. Un capitol ne-a atras imediat atenția – „Oglindă pentru nevestele politicienilor”. Apreciativ la adresa femeilor care intră în politică pentru a schimba ceva și reprobator la adresa competitoarelor lor din umbră – nevestele de politicieni.
Despre primele
„Politica este, cu certitudine, o profesie încă masculină, dar destul de prost făcută de bărbaţi. Cred că, dacă mai multe femei ar fi implicate, politica ar fi altfel. Nu ştiu dacă mai bună sau mai proastă, dar ar fi cu siguranţă altfel.(…) Femeile au în stăpânire spaţiul casnic, acolo unde apar marile probleme pentru individ şi familie. Femeile ar putea apropia politica de viaţa adevărată, căutând soluţii la probleme care există în mod real. Femeile scunde nu au frustrări ca şi bărbaţii de talie joasă ajunşi conducători politici. Ele se îndrăgostesc egal de bărbaţi înalţi sau scunzi şi nu au nevoie să-şi transmită frustrările în viaţa publică.
…
Dacă ar fi mai multe femei în politică, cele mai mari nelinişti ale preşedinţilor de partide ar fi sănătatea familiei sau problemele tânărului cuplu. Femeile nu luptă să cucerească „puterea totală” , acestea fiind obişnuite să împartă şi să negocieze. Sexul frumos nu atinge aroganţa masculină şi nici nu bea atâta alcool.
…
Cu siguranţă că femeile ar renunţa mai uşor la o funcţie dacă s-ar simţi depăşite şi nu cred că ar ţine morţiş să schimbe chiar tot în casa politicii la preluarea puterii. Nu cred că femeile ar fi atât de bucuroase la vizitarea unui pod care se construieşte în ţara Buzăului până să exaspereze naţiunea.”
Despre celelalte
“Nevestele politicienilor aprobă bugete sau finanţări şi răspund cu mândrie la apelativul „Doamna Ministru”. Ele se ocupă de cura de slăbire a soţilor, iar dacă aceştia sunt suspectaţi că nu sunt destul de virili, atunci ele, în marea lor înţelepciune, le aranjează amante sau poze cu fete frumoase. Iar când un alt politician le supără, nevestele politicienilor noştri aranjează articole despre amantele respectivului.
Nevestele de politician, pentru că se întâlnesc rar în pat cu soţii lor stresaţi de muncă şi sleiţi de orele în care dictează secretarelor, se uită foarte mult la televizor. Televiziunea şi ziarele devin oglinda preferată a nevestelor de politician. Acolo văd imaginea soţului „frumos colorată şi cu profile în care nu i se văd guşa sau burta”.
Vor să fie anihilaţi demnitarii din propriul partid, vor ca oglinda media să-l arate doar pe soţul lor. Ele nu îşi pun problema că ilustrul pe care l-au târât la starea civilă poate îi enervează pe telespectatori. Nici nu se gândesc că aroganţa lor a devenit insuportabilă, iar telespectatorii vor să mai schimbe jugul. Nevestele de politician sunt cei mai buni „gardieni” ai intrării în politică. Au grijă să nu intre femei sau tineri impertinenţi, au voie doar cumetri, nepoţi sau nepoate. Indiferent de situaţie, nevasta de politician face echipele de campanie, alege consilierii şi secretarele, face revista presei şi se ocupă zilnic cu lustruirea oglinzii. Cred că trebuie să dăm afară nevestele din politică ori să le trimitem la cumpărături. Pentru a putea intra femeile, cu adevărat.”
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
