Nu sunt un bărbat rău și nu-mi bat joc de soție, dar…

Erika Bloj

9 January 2017

ERIKA– continuare de aici – 

M-am trezit mahmur. Visasem. Primul gest a fost să-mi verific instrumentul dacă mai e la locul lui. Nu înțeleg de ce toți bărbații fac gestul ăsta dimineața?! Ce, așa de profundă și plină de vise ne e noaptea, că ne gândim că ni se rupe în somn și nici măcar nu ne dăm seama? Ca și un fir de păr ce îți rămâne pe pernă  fără să realizezi dimineața că ești mai chel cu un fir de păr? Era la locul lui. Pe naiba, era mai treaz ca mine și stătea drepți ca un soldat din garda regală britanică.

Am visat-o pe Guguța. Guguța mi-a fost colegă pe clasa a opta. Era prima din clasă căreia îi crescuseră țâțele ca două mere și mă făcea să-mi verific instrumentul după fiecare oră de sport. Guguța avea un tricou alb, mulat pe merele ei, și niște sfârcuri de îți venea să le muști. Și alerga o sută de metri garduri, și sărea la groapa de nisip, și arunca mingea de oină. Cred că și profesorul de sport avea o problemă că era cam roșu și la jumătatea orei dispărea. N-am avut-o pe Guguța. Până mi-am făcut eu curaj, s-a mutat la școala de arte. Am auzit că a devenit pictoriță și a plecat în Franța, cu merele ei cu tot.

Al doilea gest a fost să-mi verific telefonul. Nu știu de ce aveam impresia că poate m-a sunat Zelda. De ce să mă sune? De ce m-ar fi sunat ea? Și încă de dimineață? Uneori am niște gânduri stranii și așezate oarecum în zig-zag. Și stau gândurile mele așa, ca niște spaghete împrăștiate într-o pungă de un leu și eu mă gândesc că poate totuși Zelda a fost super impresionată de prestația mea și m-a sunat. Idiot! Sunt un mare idiot! Realizez asta în momentul în care aud din bucătărie un fel de răget ceva, un țipăt răgușit că: unde naiba ai pus Mister Musculo, bețivanule?

Asta era nevastă-mea. Eu eram bețivanul. Și Mister Musculo era în p*lă. Adică nu era. F*tu-i! Garda britanică pică în cap, iar eu simt cum mă dezintegrez în mici particule de putoare beșinoasă.

M-a f*tut Zelda, mă f*te și nevastă-mea, sunt f*tut de guvern, de șefi, de sistem, de mama lui Guguța dacă află cât de raw-vegan m-am masturbat eu cu merele lui fii-sa…  de câinele meu Coi, pentru că nu l-am dus la cățeaua din parc și are ouăle cât pepenii de Dăbuleni și uite așa, sunt un mare f*tut! Ar fi în avantajul meu să fiu un mic f*tut? Nu știu, dar nu mai am timp să cuget la această întrebare filozoficoasă, că mă trece o pișare de zile mari.

bărbat

În timp ce mă ușurez eu de toate filozofiile mele tâmpe, mă gândesc la frumoasa fată cu care m-am căsătorit, care venea tiptil dimineața, se strecura sub plapumă, saluta garda britanică, mă trezea tandru, iubitule, gata cafeluța, am făcut și brioșe cu banane și gem de coacăze, care gem se usca pe brioșe și care cafea se răcea până ne-o trăgeam noi de vreo două ori sănătos, cu urlete și yoga și stretching și tot tacâmul? Unde e? Canci…

–  Mă, tu n-auzi că te strig? Dă-mi Mister Musculo că-i trebuie instalatorului! Tot e înfundat jos în bucătărie! Da ce-i, mă, cu tine? Ești bolnav? Ești verde?!

– Verde-i mă-ta! scuip printre dinți, în timp ce-i spun să aștepte că vin imediat să văd despre ce e vorba. Auzi, vezi că se poate desfunda și cu bicarbonat, că n-am găsit misterul din musculos, era închis peste tot. Doar a fost prima zi din an, cine ține deschis să vândă zeamă de musculoși?

A plecat mormăind ceva de dulce. Cu femeile astea dau în diabet, clar…

Privitul în oglindă e un mare rahat. Te uiți cu ochii beliți la unul care se uită înapoi la tine și nu înțelege ce vrei. Te strâmbi la el, îi scoți limba, te scarpini în nas și te speli pe dinți. Te uiți iar, e tot acolo, dar îi curge un zăr alb pe colțul gurii, îi tragi cu ochiul, parcă devine mai simpatic. Până când îți dai seama că ăla ești tu. Și fața aia e fața ta. Păcat! În realitate ești mult mai frumos. Sau cel puțin așa ai crezut. De aceea am convingerea că privitul în oglindă e un mare rahat.

Oare s-o sun? Să-i scriu un mail? Numai când mă gândesc la ea garda britanică deja se autosesizeaza, dă din bocanci și gata, drepți! M-am excitat ca un cal la gândul cum m-a f*tut Zelda. Da, că până la urmă, am ajuns la concluzia că ea m-a f*tut. După vreo trei pahare de Jack, duble, în timp ce ea îmi povestea cum a avut o aventură cu un dresor de câini și cum ăla aproape că a violat-o în timp ce un doberman se încâlcea cu o cockeriță pur sânge, eu îi priveam sânul stâng. Da, sânul stâng îi aluneca afară din bluza decoltată, și la fiecare mișcare aveam impresia că iese din maiou, că era de fapt un maiou negru cu mici modele ciudate. Și avea un mod de a-și linge buzele în timp ce vorbea, că nu aveai cum să nu te gândești la bomboanele alea pe băț Kojac, din perioada copilăriei. Apoi, nu știu cum se face, dar timpul a intrat în pahar. Puii mei, eram într-o cameră micuță, dar cochetă, ea se fâțâia într-un tricou negru mai lung, cu picioarele goale, sânii săltăreți și părul desfăcut. Era frumoasă de nu-mi reveneam, zâmbea și își lingea buzele, iar eu mă gândeam că dacă o f*t pe fata asta, sigur închide la alimentară și ciuciu musculoși lui soacră-mea. Idiot!

– Auzi, mergem azi la film? E un film fain la mall, cu ăla care-mi place mie, Clive Olivier? urlă delicat din bucătărie.

Clive Owen, nici numele nu i-l știi, am înjurat în mine, că m-a scos din camera aia micuță și cochetă tocmai când ea și-a ridicat tricoul și mi s-a așezat în poală. Băga-mi-aș, sunt foarte excitat? Ce naiba mi-a făcut fata asta?

– Alo, salut!

Zelda. Cum puii mei era ea? Sună ea, dimineața??? și dacă era nevastă-mea lângă mine? Asta-i nebună și eu sunt foarte excitat. Și ce voce gravă are, și dulce, și îmi intră sunetele ei în urechi ca și cum mi-ar intra un roi de fluturi albi în cămăruța mea goală din suflet, și esti un bou, ce p*la mea vorbești de parcă ai căzut în cap în telenovelele lui soacră-ta?

– Sssalut! Aaa, salut, ce faci?

– Te-am sunat să-ți spun că ți-ai uitat portofelul la mine, cu acte cu tot, poate ai nevoie, știu eu? Ai plecat în grabă și au rămas pe masă. Dacă vrei, poți să treci să le iei. Cum vrei! Eu sunt acasă până pe la cinci. Oricum, sună-mă înainte să vii. Îți trimit adresa prin sms, în caz că ai uitat-o! Și râde, un râs frumos, limpede și colorat ca un stol de flu… taci, boule!

– Aaa, da, chiar, ce prost sunt! Mulțumesc, am să trec! Mulțumesc frumos! Și râd, un râs ca un răget de măgar în călduri… nu, mai bine de bou, de bou cu coarne, de bou al tuturor boilor.

End of conversation! Nu tu pipipupu, ce frumos, ce minunat, ce împlinire, ce noapte, ce craci, ce… nu! Pa, pa, și tonul de la telefon. Idiot!

După care ziua a fost ștearsă ca o țeavă proaspăt desfundată și pusă la loc. Mâncat, pălăvrăgeală cu familia, că unde ai fost, că am adormit, că mama are iar palpitații, că azi e mai frig ca ieri, că trebuie să luam becuri economice, că a venit factura la curent, că Surdu a fost la munte cu noua lui amantă și copiii acesteia, că Veronica și-a luat o brățară de aur din prima de Crăciun, că, că, și că…

– Dar de ce ești așa tăcut, ți-e rău? Are ceva carnea asta, am zis eu să n-o gătim că parcă nu era chiar proaspătă, dar mama, știi tu, că să n-aruncăm mâncare, că e păcat!

– Nu, nu, e foarte bună, nu mi-e rău! Când ziceai că e filmul ăla? Dacă vrei, mergem!

Că eu nu sunt un bărbat rău și nu-mi bat joc de soție, de familie, că și așa, măcar atât să fac, că poate filmul e chiar bun, că…

– Mă duc până la birou că boss m-a rugat să-i las un dosar și apoi mergem, ok?

Strada Minulescu, bloc 67, ap.5, sună la interfon, fam. Țurțure. 🙂

Adică familia sloi de gheață, râd la gândul că fata asta stă la familia sloi de gheață și e fierbinte de poate topi și un ghețar…

Mă mai uit în oglindă, o față de bou rânjește super excitat, apoi iese pe ușă… o altă față de bou intră pe ușă cu o sticlă mare de zeamă salvatoare. Instalatorul a găsit jos, la garaj, misterul din musculos… mama soacră e în hiperventilații de fericire, nevastă-mea își pune moațe-n cap și eu… Idiot!

Garda britanică tropăie în pași săltăreți spre fam. Țurțure. 🙂

Pe Erika o găsiți întreagă aici

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Azi, acum, îți faci timp!

Cami

Noi știm când trebuie să vă furăm din grădină

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
4,507 views

Your tuppence

  1. Milivanily / 10 January 2017 17:56

    Felicitari pentru scriere… haotica si cu bun gust… pentru cei care inca mediteaza si au mii de ganduri vraiste in cap…

    Thumb up 1 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro