O dată sau de două ori pe an, mă pun pe mine pe primul loc. Tudor are nevoie de-o mamă puternică și fizic, și psihic. Dacă aș fi înțeles vreodată matematica, acum m-ar fi ajutat cel mai mult: știu exact care sunt şi când trebuie bifate prioritățile copilului, de la un simplu body nou până la cel mai potrivit LEGO (pentru vârsta lui) sau pampersul premium care nu lasă hainele să se impregneze imediat de miros. Iubirea nu e pe bani.
De câte ori nu am pus deoparte 20 de lei, ca apoi să-i iau pentru ceva mai important – jumătate de factură de cablu, spre exemplu. Însă, când am reușit să strâng o sumă și nevoile familiei mele erau bifate, nu am stat pe gânduri. Da, am avut un an în care mergeam la lucru și veneam acasă și eram gravidă și total singură și nu voiam să fiu altfel! Vă întrebați cum reușesc alții să călătorească, să aibă un job sau/ și un blog de travel și nu sunt oameni ieșiți din comun, dive, mari influenceri? Așa e și cu chirurgia estetică. Dacă știi ce-ți dorești, te aduni cumva și ajungi acolo o dată sau de două ori pe an, fără să prejudiciezi bunăstarea familiei.
Nu îmi îngrijesc fața și trupul ca să se vadă. Cine mă vede în perioada asta încărcată nu dă doi bani pe felul în care arăt și nici nu observă schimbări. Eu mereu sunt pe fugă. Înțeleg foarte bine că-n general există o frică față de chirurgia estetică. O retragere, ca și cum cea care și-a pus sâni sau fillere e mai dotată și se mărită înaintea ta sau cineva-i va arunca-n cap un sac cu bani. Haide, lasă! Vă asigur că vreau să trăiesc până la adânci artrite (nu reumatoide, de-alea urâte, cum a avut buna, săraca) și că, dacă trăiesc, port și proteze de-i musai.
Pentru că noi, femeile, am văzut doar că starul cutare a dat 3.000 euro să-și modifice nasul, 1.000 euro pentru pernițele de la genunchi, iar buzele devin tot mai pline. Am văzut cum fetele prea tinere apelează la manopere de care vor avea nevoie probabil de-abia peste 15 ani. Și am văzut mari creatori de modă, cântăreți sau modele care au exagerat și arată îngrozitor. Ceea ce, wow, mi se poate întâmpla și mie, dă-le naibii de riduri, e normal să îmbătrânesc! Și apoi, de unde atâția bani?
Iar bărbații, câţi NU au apelat la servicii estetice – căci vă asigur că sunt destui – şi preferă ideea de plastifiere, mumificare, dar spun „vai, n-aș pune mâna“. Ei bine, fiți sigure că toți cei ce au un mare fix cu „plasticul“ femeilor care apelează la chirurgia estetică au fost implorați de prințese cu sâni mari să le… dea mâna să se ridice din genunchi din fața lor.
Am ales în așa fel chirurgul, încât să mă mențin, nu să atrag atenția. Nasul nu este potrivit perfect fizionomiei feței mele (asta cred doar eu, în fond nu e nici disproportionat, ci are o mică cocoașă), dar nu l-aș opera. Însă tratamentul cu fillere îl ador, pur și simplu. Pentru că:
– durează mai mult decât au durat încercările mele de iubire din ultimii… 4 ani, să spunem
– am slăbit extraordinar de mult și înainte și după sarcină, așa încât nu mi-au dispărut doar țâțele și fundul, ci şi obrajii.
Am tremurat când am cerut o conturare a obrajilor. M-am și văzut ca un balon cu heliu. Acasă mă așteptau copilul, zile cu duș la chiuvetă, zile de boală, zile în care eu, în loc să mă gândesc să fac lucrurile bine ACUM, nu mă puteam retrage din capcana lui „ce se va întâmpla, dacă nu reuşesc asta, dacă se agravează, dacă”… Și-n timp ce stăteam cu canula aceea-n chipul deja tern (poate doar mi se părea?) mi-am dat seama că cineva modelează și zâmbește cu bucurie. A durat maximum 7 minute. Zâmbea în sine, în genul: clar o să-i placă, ia să văd simetria. Adică, hei, sunt o femeie, am dreptul să mă bucur de mine și să am acces la beneficiile științei!
Nu am făcut-o ca să mă observe primarul din oraș, credeți-mă, nici eu nu l-am văzut decât de două ori de când m-am mutat, de un an.
– Haide să facem puțin și cearcănele.
Între timp deja chirurgul meu știa exact ce îmi doresc. Să radiez puțin, nu să tot dau buzna transpirată în diverse locuri. Să car, să fac 22 de poze chiar și când mai ajungem în mall, doar ca să ies într-una dintre ele puțin mai relaxată. Cum naiba se descurcă altele cu doi copii?
(adică mă încadrez și n-o să orbesc și n-o să îmi paralizeze vreun nerv și n-o să…?)
– Puțin botox punem sus la ridurile de expresie. Ești gata.
În oglindă, un zâmbet mare și o altă femeie, una mai bucuroasă. Mama, acasă: parcă arăți mai bine, dar nu-mi dau seama ce-ai făcut. Și credeți-mă, dacă e cineva care-şi dă mereu seama ce am făcut, aia e mama.
Știți de ce pun botox acum la ridurile de expresie de la baza nasului? Și în două locuri pe frunte? Pentru că ele sunt primele care se transformă în riduri adevărate și astfel, relaxând nervul, le dau pauză. Pentru că e posibil și gata. N-am nicio treabă cu ridurile altora, orice om vede un chip, nu riduri sau lipsa lor! Dar când slăbești mult dispare aproape tot țesutul gras, iar asta s-a întâmplat la mine. Mai exact, ce scade și ce dispare? Acidul hialuronic, pe care tu-l ai natural, ca să vezi!
Nu, nu vreau să devin o mami tristă și îngrijorată, știți voi, fețele acelea care s-au plafonat cu ce li se întâmplă? O să spuneţi, păi da, la toți ni se întâmplă greutăți în viață, ce, acum e greu să crești un copil? Nu. Copilul e cel mai bun lucru care mi se putea întâmpla. Să mai pățești 8 minuni ale lumii în timp ce crești un copil singură și să rămâi cu-n zâmbet adevărat în timp ce treci prin ele, să nu mori, ăsta e miracolul greutăților!
Dorm puțin. Mă simt atât de bine dimineața când mă uit în oglindă, încât am de unde-i da zâmbete și lui Tudor! Nu pentru că-s frumoasă, o, nu, nu consider că o femeie n-ar fi frumoasă la 75 de ani dacă are gene bune sau pur şi simplu încredere în ea! Este pur şi simplu plăcerea mea, iar legătura cu bătrânețea e zero. Hei, am 39, pot trăi încă pe atât sau pot muri oricând. Dar dacă ai găsi modalitatea care te face să te simți mai prețioasă, fie că ești săracă, bogată, middle, singură sau cu 7 pitici, n-ai face tot posibilul să ai acces la ea?
Nu mai am timp să mă machiez, îmi plăcea mult să o fac. La orice vârstă, o femeie cât de cât machiată şi aranjată, arată bine. Nu e nevoie de chirurg. Dar dacă mie-mi pare că încrederea în mine explodează după o ședință de tonifiere facială cu hialuronic, dacă vreau să fiu fără cearcăne, dacă nu doresc încă să am ridurile acelea pe frunte sau la ochi – pe care nu le-as avea dacă aş fi mai grasă – ce e rău în vizita la estetician? Să-ți asumi o plăcere pe care alții nu o înțeleg sau nu o practică, nu-i un lucru rău. Nu e ca și cum i-aș sufla fumul de țigară-n nări unui necunoscut. Poate doar fostului iubit, în timpul unui joc. În pat. Iar eu nu mai am pat. Demult. Eu dorm pe saltea. Că așa-mi place. Whatever. Abstinența te face ciudată uneori, hialuronicul modelat de un medic bun, nu!
– Eu nu aș face asta, zic unele.
Nu te pune nimeni să faci, dar lasă-mă pe mine să le răspund celor care vor să știe cu adevărat ce și cum fu pe pielea mea.
Așa a spus şi chirurgul meu când am avut o intervenţie de corectare, chiar prima dată când am apelat la chirurgia estetică, acum… 5 ani?
– Hai să mergem pe varianta asta, poate rămâi însărcinată vreodată și-ți va fi mai ușor.
– Eu nu voi rămâne însărcinată niciodată, am zis atunci hăhăind. Nu fac copii. Copil, soț, știți, chestii de-astea.
E adevărat că viața ta se schimbă total după ce ai un copil, dar depinde de tine uneori dacă se schimbă în sens pozitiv sau negativ. Și ce-ai făcut înainte nu se pune, asta e Lege!
V-am pupat!
Guest post by Hapi R, pe care o găsiți și aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
1 views
Citiţi şi
“Baby brain” – Schimbările prin care trece creierul unei femei însărcinate
Te-am iertat, mamă, dar nu am uitat
Amintirile unui orășel monoindustrial
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
