Totul a început când te-am întâlnit pentru prima dată. Voiam să folosesc apelativul „dumneavoastră”. Îți mai aduci aminte? Te-ai uitat amuzat la mine și mi-ai spus „Ei, nu sunt chiar atât de în vârstă”. Și nu erai.
La naiba cu facultatea și cu momentul în care te-am întâlnit! Blegule! Eh, cel puțin m-ai mințit frumos!
După câteva săptămâni, eram amândoi într-o cameră de hotel, iar tu îmi vorbeai academic. Știai că asta mă excită. Nu pectoralii. Nu ochii ăia albaștri. Nici buzele. Doar vrăjeala de doi lei. Și termenii academici. Cel puțin, acum știu cum e să ți-o tragi pe ritmuri de psihoterapie și depresie. Cam așa te văd. O bunăciune trecută de 40, versată și cultă, care știe diferența dintre „hai să ți-o trag” și „hai să ți-o trag academic”.
Asta m-a făcut să revin de fiecare dată în acea cameră de hotel, să îți ascult povestirile și să mă urc pe tine. Cretinule! Puteai să îmi dai un motiv să nu plec! Puteai să mă oprești! A fost mai simplu așa, nu? Doar nu îți trebuie bătaie de cap. E mai dulce libertatea. Și prostia.
Așteptam să-mi spui să rămân. Așteptam să-mi spui că mă iubești. Așteptam să-mi dai un semnal, să-mi spui să ies din relația în care eram. Aș fi vrut să mă răpești și să mă ții doar pentru tine. Voiam să-mi fii și tată, și amant, şi frate, și prieten.
Dar asta nu s-a întâmplat.
Toți porii îmi spuneau să nu plec, îmi spuneau că te-am găsit, în sfârșit. Îmi spuneau că sunt o proastă, că te voi pierde! Nu știu dacă te-am avut vreodată cu adevărat, ca să pot spune că te-am pierdut… A fost doar sex, nu? No strings attached. Fără ogligații.
Încă te visez. Încă aștept să mă abordezi, să mă întrebi ce mai fac și să îmi spui că totul va fi bine. Că am să reușesc și că sunt puternică. Aștept să-mi spui să mă întorc. Aștept..
Nu vreau bani, nu vreau logodnă, nuntă sau copii… Te vreau. Atât. Simplu. Academic.
Te vreau gol și sincer.
Te iubesc.
Guest post by Amanta
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ce a ajuns să mai însemne iubirea?
Elizabeth Gilbert revine cu o carte de memorii tulburătoare: All the Way to the River
Lungul drum al inocenței către realitate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
