Pleci cu mine în lume?

4 September 2021

“Ai grijă de tine!” îi spuse Leon Ruxandrei.

Ruxandra își mai turnă un pahar de șampanie din sticla aproape goală și mai înghiți un Xanax. “O să am”, îi răspunse la mesaj bărbatului care o aruncase fără milă în brațele depresiei.

Deși era o femeie puternică, cu multe experiențe de viață, unele mai plăcute, altele pe cât se poate de neplăcute, care reușise să treacă cu capul sus peste greutăți ce i-ar fi dărâmat la propriu pe alții, uite că se afla acum pe marginea prăpastiei, înecându-și amarul în alcool și pastile pentru un bărbat.

Ea, care fusese admirată, iubită, adorată de atâția bărbați, o femeie nu neapărat frumoasă, dar care incita și întorcea capete printr-un fel al ei de a fi, emanând putere și fragilitate în același timp, feminină până în adâncul sufletului. Genul acela de femeie care a schimbat destine, care a adus doar bine și frumos în viețile celor cu care s-a intersectat, ea se îndrăgostise iremediabil de un tip indisponibil.

De fapt, el jucase frumos rolul disponibilului până când și-a dat seama că vrea să mai dea o șansă fostei relații.

Ruxandra s-a retras rapid, nu i-au plăcut niciodată triunghiurile amoroase și, deși era o femeie fără prejudecăți, nu a intrat niciodată într-o relație cu un bărbat însurat. Cum putuse să fie atât de oarbă de data asta? Cum de nu a simțit ca Leon era încă legat sufletește de fosta iubită? Cum de s-a lăsat atât de prinsă în mrejele lui încât încerca acum fără succes să-și anestezieze simțurile cu doze mari de alcool și calmante?

Alcoolul sau pastilele, sau poate împreună și-au făcut la un moment dat efectul și adormi pe canapea în living pe vocea lui Leonard Cohen. Melodiile lui o linișteau și îi dădeau o stare de bine de obicei, însă în ultimele zile nimic nu părea să funcționeze.

***

Am cunoscut-o pe Ruxandra acum cinci ani la un curs de pictură. Ne-am adunat acolo un grup pestriț de oameni, mai tineri sau mai puțin tineri, fiecare dintre noi căutând să-și umple timpul cu o activitate plăcută, să-și exerseze vreun talent uitat, să socializeze sau pur și simplu, cum era cazul meu, să găsească o supapă de eliberare din cotidianul destul de stresant. Am remarcat-o din prima clipă poate datorită discrepanței între rochia ei vaporoasă, vesel înflorată și ochii ei verzi, frumoși, extrem de triști; genul acela de tristețe profundă pe care o simți și tu, privitor în ochii celuilalt până în străfundul sufletului, deranjând cicatrici de care credeai că ai uitat. M-am așezat lângă ea, și cumva printre pensule, pânze și culori la sfârșitul celor două ore am hotărât să mergem la un restaurant să mâncăm pentru că aveam atât de multe de povestit. Părea că ne știm de o viață și cumva poveștile noastre nu aveau nevoie de introducere.

Sunam deja de cinci minute la ușa ei, știind că e acasă pentru că vorbisem cu ea în seara precedentă să trec să o iau la clasa de Pilates la care mergeam împreună de trei ori pe săptămâna înainte de orele de program. Îngrijorată, mă pregăteam să îl sun pe prietenul ei, sau mă rog, fostul prieten, când am auzit mișcare în spatele ușii. Într-un final a deschis, era extrem de palidă, cu ochii umflați și mi-am dat seama că Pilates ieșea din plan, trebuia să văd dacă e în stare să ajungă la birou. Am intrat în bucătărie și am făcut două cafele.

– Miroase bine, spuse Ruxandra.

– Vin acum, i-am răspuns.

– Nu mai pot, simt că mă destram, aș vrea să dispar cu totul și să nu mai doară.

– O să-ți treacă, știi bine, trebuie să-ți dai timp. Uite, dacă vrei fac casting, știu vreo trei tipi super simpatici care ar da orice să iasă cu tine. Ți-l aduc pe cel mai frumușel sau te las pe tine să-l alegi.

– Sigur, pufni în râs Roxana, ies cu toți, îi iau la rând și văd care îmi place mai mult. La naiba, Luana, tâmpenia asta am făcut-o mereu și nu mai am chef. M-am aruncat tot timpul dintr-o relație în alta, fără pauze, fără să mă străduiesc să înțeleg ce s-a întâmplat, ce nu a mers bine, nu mai vorbesc de cele pe care le-am dus în paralel pentru că nu știam ce vreau. M-am hotărât, o să stau singură o perioadă, doar eu cu mine.

– Până când?

– Nu știu, zâmbi ștrengărește, până când…

– Nu poți fi și deșteaptă și îndrăgostită în același timp.

De data asta o pufni râsul în hohote.

– Deci eu am fost proastă 90% din existența mea!

Hohotele de râs s-au transformat brusc în hohote de plâns. Am luat-o în brațe și plâns ca un copil pâna s-a liniștit.

– A fost greu? am întrebat-o.

– Ce?

– Să-i dai drumul.

– Nu, deloc! E mai greu să te agăți de ceva ce nu e real, e mai greu să-ți pierzi încrederea în tine pentru un bărbat care nu te alege în fiecare zi, care te aduce în situația în care ajungi să crezi că tu ești de vină sau că e ceva în neregulă cu tine, nu, draga mea Lu, nu e greu.

Mă uitam la ea și era rândul meu să fiu buimacă și confuză. Nu înțelegeam cum poate să treacă atât de brusc de la o stare la alta, de la o trăire la alta, cum poate fi atăt de fragilă încât aveam impresia că o să se destrame plângând în brațele mele și apoi atât de puternică și hotărâtă. Se uita la mine foarte liniștită și împăcată și am înțeles în momentul acela că făcuse pace cu toți demonii ei. Era o nebună, o nebună foarte dragă mie care trăia arzând ca o torță vie, care iubea viața cu toata forța nebuniei ei și cred că și viața o iubea pe ea.

– Am ales, Lu, m-am ales pe mine! spuse zămbind si arătandu-mi doua bilete de avion doar dus cu destinația Rio de Janeiro. Am făcut toate aranjamentele pentru un an, azi voi cere concediu sau îmi dau demisia. Pleci cu mine în lume?

Guest post By Ramona Bunea

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro