Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Povestea lor, cu gust de pere coapte

12 July 2018

Sabin Albu își pierduse prietena și iubita în grozăvia numită generic Colectiv. Ruxandra era studentă la Școala de televiziune Tudor Vornicu, la clasa de regie film și editare imagine. Își dorea din tot sufletul să facă televiziune, era visul ei de aur și nimic nu o putea opri. Nu au oprit-o rugămințile lui de a nu se duce, în seara aceea fatală, la concertul cu sfârșit apocaliptic în flăcări. El lucra în acea noapte și nu a putut-o însoți, ea însă planificase să meargă cu niște colegi de grupă. Voia să facă fotografii multe pe care să le introducă apoi ca pe o știre în proiectul lor comun de final de semestru. Profesorul îndrumător a fost de acord, considerând că este o idee chiar bună. Numai că moartea pândea din umbră și a luat-o, nedrept și neașteptat. A fost călcată în picioare de către tinerii isterizați și arși de buretele incandescent ce se scurgea de sus peste ei, otravindu-le plămânii cu gazele toxice și topindu-le carnea, părul, hainele…

Au trecut mai bine de doi ani și Sabin nu și-a revenit complet de la acest teribil incident. Încă o vedea în sicriul de tablă închis, știind că a fost imposibil să o mai recunoască cineva, trupul ei minunat fiindu-i strivit și ars în proporție de 80%. Noroc cu aparatul de fotografiat, care nu s-a topit decât parțial și a fost recunoscut de către tatăl ei, care i-l și cumpărase. Nu a ars nici cardul de memorie, iar imaginile surprinse de ea din apropierea scenei a fost folosite, ca un omagiu post-mortem, la emisiunile de știri.

colectiv

El își amintea cu mare drag cum o cunoscuse în piață, unde au întins amândoi mâna în același timp spre cea mai mare și coaptă pară de pe tarabă. El, politicos, a vrut să o ia ea, ea s-a simțit datoare să o împartă, căci el o plătise până la urmă. Au găsit un robinet unde au spălat fructul dorit de amândoi și au mușcat pe rând din el în timp ce lichidul deosebit de dulce li se scurgea pe buze și pe mâini. S-au spălat apoi împreună, la același robinet cu apă rece chiar acolo în piață, ea a scos un pachet de șervețele de s-au șters. Au făcut cunoștință și au vorbit pe rând fiecare despre visele lor. Au continuat să se vadă la piața de legume și fructe unde veneau în fiecare zi să cumpere pere, dar și alte legume sau fructe. După două luni s-au mutat împreună într-o garsonieră și de atunci au fost nedespărțiți. Un an și o lună a durat această frumoasă poveste a lor, doar că destinul a oprit totul când lucrurile chiar mergeau bine și se îndreptau spre o posibilă apropiată căsătorie.

Moartea ei și a celor doi colegi de grupă a produs un haos de durere în familiile lor. Ca și în cazul celorlalte victime, prietenii colegii și profesorii, dar mai ales cei apropiați, rudele de sânge au fost devastați și au rămas neconsolați .

De câtva timp, Sabin vine dimineața să ia micul dejun și cafeaua într-o cafenea cu nume franțuzesc. Locuiește în aceeași garsonieră pe care a împărțit-o cu ea, cu Ruxandra, în timp le-a înapoiat părinților ei majoritatea lucrurilor ei personale, păstrându-i însă o parte dintre fotografii, o periuță de dinți și o pijama în care ea dormea de obicei. Uneori la culcare pune și pijamaua ei alături să îi fie aproape. Nu exista zi să nu cumpere în memoria ei o pară măcar, chit că umbla iarna mai ales prin toate magazinele până când găsea măcar una .

Deseori pregătește două farfurioare în care pune jumătățile de fruct spălat, mâncă întâi jumătatea lui, apoi pe îndelete și pe a ei. Trece și pe la părinții ei, măcar o dată la două săptămâni și merg împreună la mormântul ei, să ducă flori și candele. Crucea albă de marmură are postată cea mai frumoasă fotografie în care ea tocmai ce terminase liceul și era foarte bucuroasă că luase note foarte bune la bacalaureat.

Nu a uitat-o și încă visează cum ar fi viața lor împreună în prezent.

PENTRU EL IUBIREA ARE ÎNCĂ GUST DE PERE GALBENE !

Guets post by Gabriela-Maria Ionescu

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Ingredientul secret

„Da, iubito, este totul în regulă…”

Jurnalul unei femei ce nu poate să mai iubească

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
28,374 views

Your tuppence

  1. Gabriela Maria Ionescu / 15 July 2018 23:38

    Vă mulțumesc din inimă!
    Este nedrept să fie uitați toți acei tineri ce au murit arși de vii în chinuri groaznice !!!

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro