Da, azi sunt supărată și scriu despre o proastă. I-am zis „Proasta de România” și nu am greșit deloc.
Proasta de România s-a născut ca să rabde. Răbdarea este punctul ei forte. De mic copil a văzut că mă-sa rabdă. Fix ca maimuțele a imitat-o și a răbdat și ea.
Această proastă se mărită virgină și nimerește un ghiolban. Ea are principii, ea pupă mâna popii cu smerenie și i se dăltuiește în inimă slova: Până când moartea ne va despărți.
Această proastă încasează la început îmbrânceli, apoi palme, apoi pumni. Ea așteaptă să vină ghiolbanul pe la patru dimineața ca să-i pună ceva de mâncare. El vine, mănâncă și râgâie.
A fost educată că femeia tre’ să fie supusă și cuminte. Ea este cea mai bună mamă și soție. N-are niciodată manichiura făcută și foarte rar se pensează.
Ea a avut cravată de pionier cu inel de plastic și chiar a fost comandantă de unitate. Știe să scrie corect gramatical, dar și-a ciuntit sufletul pentru totdeauna.
Proasta de România știe ce are de făcut, dar nu face niciodată. Ea crede că Bunul Dumnezeu va regla conturile, deși știe sigur că Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă.
Această prostană nu a înșelat niciodată, deși a fost înșelată de n-are păr în cap. Cu cumătra, cu colega de serviciu, cu vecina.
Ea știe tot, dar nu face nimic. Dacă această proastă s-ar trezi din amorțeală, copiii ei ar scăpa de calvar. Dar nu!, ei îi este bine așa.
Deși au trecut 20-25 de ani de când și-a f_tut viața, proasta aceasta continuă să facă pe proasta călcând peste toate visurile sale.
Proasta de România speră. Speră că… Dar speră pe timpul ei, în timp ce toți ceilalți își trăiesc viața după cum le place.
Proasta de România are grădină cu flori. Se uită vecinii de-și rup gâtul. Acolo și-a găsit ea alinarea, în grădină.
Copiii cresc și pleacă. Ei nu știu și nu înțeleg ce-a fost în capul proastei și de ce nu a plecat de la prima lovitură. Cea la care au fost martori și ei, sărind ca arși din fața strachinii cu ciorbă: Oprește-te, tată, nu mai da!
Câteodată se lasă liniștea în casa proastei. Nu există „Bună dimineața!”, ori „Noapte bună!”. Există doar ordine scurte ce trebuie executate mecanic și fără comentarii. Totul în tăcere, că pe boss îl doare capul.
Chiar, n-ai un paracetamol? Dacă n-ai, treci urgent la farmacie, că la ora patru p.m. se închide și nu vrei să-l doară capul, nu-i așa?
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.