ÃŽntr-unul dintre aforismele lui lamentabil de misogine, Schopenhauer spunea: “Oricare doi bărbaÅ£i din aceeaÅŸi breaslă trăiesc un sentiment de ostilitate născut din rivalitatea profesională. ÃŽn schimb, toate femeile simt ostilitate faţă de toate celelalte femei, pentru că toate femeile aparÅ£in aceleiaÅŸi bresle.”
Îmi amintesc cum am râs pe la 12 ani, când un coleg mi-a citit cu voce joasă acest pasaj, dintr-un Schopenhauer furat de la fratele lui mai mare. Cred că o singură dată de atunci, de la mijlocul anilor ‘70, şi până am părăsit Anglia pentru a trăi în România, am avut curajul să repet citatul unei prietene apropiate, educată la Cambridge, care iubea mai mult lectura decât petrecerile şi nu era nici pe departe o feministă. Reacţia ei a fost una tolerantă, dar nu aprobatoare, mai mult o încruntare decât un zâmbet.
Dar în cei 12 ani de când sunt în BucureÅŸti, am repetat citatul multor românce din diverse clase sociale ÅŸi cu varii viziuni politice ÅŸi mereu acesta a dat naÅŸtere unui râs cristalin, urmat invariabil de comentariul “E adevărat!”. Åži am ajuns, încet, încet, pentru că aÅŸa sunt eu – naiv din fire, să mă conving că aÅŸa stau lucrurile. E oarecum adevărat cel puÅ£in în România ÅŸi în cea mai mare parte a lumii, cu excepÅ£ia celor mai bogate ţări, ÅŸi era oarecum adevărat până acum cel mult o generaÅ£ie în urmă, chiar ÅŸi în recea ÅŸi umeda Anglie..
Diferenţele dintre politica sexelor din România şi din ţările anglo-saxone au fost mereu o sursă de amuzament inocent pentru străinii care au venit să locuiască o vreme aici. Şi e de mirare că încă n-a scris nimeni un roman comic pe tema asta sau un scenariu de film. Fiindcă material este cu nemiluita, dar o analiză a subiectului ar putea fi primejdioasă. 🙂
Motivul fundamental pentru aceste diferenţe este, evident, de natură lingvistică. Toate temele profunde în ziua de azi, derivă într-un fel sau altul din înţelesuri. Lipsa genului gramatical face din limba engleză cea mai uşoară limbă din lume, dar nu reuşeşte să-l facă pe adolescentul anglofon de oriunde ar fi el, să priceapă diferenţele existenţiale dintre natura femeilor şi cea a bărbaţilor. Probabil că ăsta este chiar principalul motiv pentru lipsa genului în lumea vorbitoare de limbă engleză, în legătură cu care europenii se mai lamentează uneori. Dacă formatorii de opinie consideră bărbaţii şi femeile ca fiind diferiţi în acelaşi fel în care englezii diferă de francezi, mai degrabă decât în felul în care marţienii ar fi diferiţi de pământeni, ajungem să credem că diferenţele dintre bărbaţi şi femei sunt mai mult produse ale condiţionării sociale decât înnăscute. Aceasta este povestea care se spune în America. Pe de altă parte, ce speranţă are feminismul modern american să deschidă drumuri într-o ţară ca România, care are opt cazuri doar pentru pronumele demonstrative de genul feminin? 🙂
Revenind, contesa Waldeck, o jurnalistă americană care a stat în BucureÅŸtii anilor ’40 – ’41, a fost fascinată de românce. “După secole de stăpânire otomană, ele încă mai au ceva de harem” mărturisea contesa, un pic exagerat. Pentru că, aÅŸa cum românii subliniază insistent, mare parte din România actuală nu a fost niciodată condusă direct de ÃŽnalta Poartă. Dar ceva, ceva, tot a surprins contesa: România este dintotdeauna, o Å£ară în care bărbaÅ£ii deÅ£in puterea, iar femeile ÅŸi-o exercită de obicei, indirect, prin influenÅ£a pe care o au asupra lor. ExcepÅ£iile de la regulă sunt companiile multinaÅ£ionale, unde femeile ÅŸi bărbaÅ£ii avansează în funcÅ£ie pe merit, dar chiar ÅŸi aici, ca în oricare altă Å£ară, luptele pentru putere sunt la fel de importante ca ÅŸi abilitatea de a avansa în carieră.
În viziunea oamenilor de afaceri străini, în termeni foarte generali, româncele sunt angajaţi mai buni, muncesc mai temeinic, sunt mai flexibile şi s-au adaptat mai uşor la noua mentalitate post-decembristă decât contemporanii lor bărbaţi. În unele sectoare femeile sunt în număr mult mai mare decât bărbaţii şi de obicei avansează mai repede. Doamne de succes mi-au povestit că până şi în astfel de companii există, totuşi, un tavan de sticlă, care le împiedică să ajungă în poziţii de top. Există însă multe exemple de femei care au ajuns în topul firmelor internaţionale din România. Pe măsură ce cohorta de bărbaţi români recrutaţi în anii ‘90, când multinaţionalele şi-au deschis porţile, face loc pentru o nouă generaţie crescută în acest mediu concurenţial, numărul femeilor la vârf va creşte. Când vorbim de politică, însă, situaţia se schimbă. Acolo femeile încă au doar un rol secundar şi decorativ, în ciuda unor excepţii care de fapt confirmă regula. Şi asta, am auzit, pentru că bărbaţilor români nu le place să accepte mită de la femei. 🙂
Femeile cu o carieră de succes au avansat totuÅŸi în România, ca ÅŸi în FranÅ£a ÅŸi Italia, fără să fie nevoite să-ÅŸi sacrifice feminitatea. Pe de altă parte, în unele sectoare mai mult decât în altele, mai ales în publicitate, jurnalism ÅŸi televiziune, dar ÅŸi în bănci ÅŸi companii de avocatură, ÅŸi mai ales în politică, flirturile ÅŸi sexul din interes sunt de asemenea, pentru unele, mijloace pentru a promova. Abuzul sexual este un fapt în Å£ara asta, dar ca orice sabie, are două tăiÅŸuri. Desigur că femeile nu sunt doar abuzate ÅŸi câteodată, sunt abuzive la rândul lor. Åži sunt una sau două femei de carieră care au fost înainte grandes horizontales (n red. mai e nevoie de traducere?). Produse ale educaÅ£iei din anii ‘80, când pentru a supravieÅ£ui era nevoie de numeroase “bartere” ÅŸi de mită – o caracteristică nemuritoare în România, dar care atunci a înflorit ca nicicând înainte. Este esenÅ£ial să înÅ£elegem importanÅ£a prostituÅ£iei, mitei ÅŸi ÅŸantajului într-o Å£ară foarte săracă, speriată de omniprezenta poliÅ£iei secrete. Când se va scrie istoria de astăzi a României – uneori am cochetat cu ideea de-a o scrie chiar eu!, istoricul înÅ£elept va alege ca titlu, să spunem, “România în tranziÅ£ie: 1978-2007 (de la dezertarea lui Ion Mihai Pacepa, ÅŸeful Securităţii, până la intrarea României în Uniunea Europeană).” Lucrurile care au rămas la fel din anii ‘80 până acum sunt la fel de interesante ca ÅŸi schimbările, ÅŸi ele pot fi înÅ£elese doar prin comparaÅ£ie.
Felul în care revoluÅ£ia sexuală internaÅ£ională a pătruns dincolo de Cortina de Fier, unde exista varianta puritană marxist-leninistă a lui CeauÅŸescu, cu avortul ÅŸi contracepÅ£ia ilegale, ar fi un subiect interesant pentru o teză de doctorat. Abia după 1989, revoluÅ£ia sexuală a devenit publică, dar a fost o variantă foarte diferită de cea care avusese loc în vest, în anii ‘60 ÅŸi ‘70. Româncele puteau acum alege să aibă cât de multe relaÅ£ii amoroase ÅŸi-ar fi dorit înainte de căsnicie, însă relaÅ£iile sexuale au rămas ceea ce au fost dintotdeauna – relaÅ£ii de putere, iar puterea a rămas a bărbaÅ£ilor.
Dar orice s-ar întâmpla în sala de consiliu, rolul româncelor acasă este unul tradiÅ£ional, chiar dacă dificultăţile de a combina o carieră de secol XXI cu viaÅ£a domestică din 1930 sunt mai mici. Pentru că, întocmai ca atunci, ÅŸi astăzi, sclavii sunt mulÅ£i ÅŸi ieftini. Åži poate că n-ar trebui să le compătimim atât pe femeile de carieră pentru cât sunt de ocupate. Mult mai demne de compasiune sunt femeile tinere ÅŸi capabile care încearcă să-ÅŸi găsească primul job. Dacă vor să fie jurnaliste, de exemplu, li se face câte o propunere indecentă la fiecare interviu. La fel, ar trebui să trezească milă fetele care părăsesc ÅŸcoala la 18 ani ÅŸi aleg să muncească în condiÅ£ii deplorabile ÅŸi pe bani de nimic. Sau cele care preferă să schimbe sărăcia din România pentru sărăcia care le aÅŸteaptă în străinătate, alături de alte sute de mii de români care muncesc precum slugile, de multe ori ilegal, pentru a supravieÅ£ui ÅŸi a reuÅŸi să mai trimită ÅŸi bani acasă, familiilor. Banii lor sunt, de fapt, principala sursă de investiÅ£ii străine directe în România în Epoca de TranziÅ£ie…
Tradus si adaptat de: Â Mihaela Carlan
Citiţi şi
Dintotdeauna ne-au plăcut bijuteriile din aur…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
